Despre mine

Fotografia mea
Blog administrat de Horia Gârbea. Autorul, născut la 10 august 1962, e bucureştean, inginer constructor, profesor universitar. E căsătorit cu Ruxandra, are copilul Tudor (8.12.2006). A publicat numeroase volume de inginerie şi literatură. I s-au jucat piese originale şi traduceri din dramaturgia universală.

joi, 13 ianuarie 2011

Din „Azerbaijan - The Living Flame”


Bună dimineața, Baku


La început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era la Dumnezeu. Așa afirmă Scriptura. Cuvîntul premerge și cuvîntul rămîne dincolo de lucruri. Dacă un lucru dispare, numele lui rămîne dincolo de el să-l amintească. Numele lucrurilor și ale oamenilor sînt mai durabile decît lucrurile și oamenii și de aceea în această carte va fi vorba adeasea despre nume de oameni, de locuri și de obiecte. Unele nu mai sînt sau au trecut în stăpînirea altora. Dar numele lor mărturisește despre ele.
În Coran este scris că necredincioșii cer mereu și mereu dovezi pentru a crede, dar de crezut, oricum nu vor crede. Pentru cei care își închipuie că dețin adevărul înainte de a asculta argumentele, nicio evidență nu este de folos. Dar pentru cei neștiutori, care admit că nu știu, fiecare vorbă contează. Aceste cuvinte sînt pentru ei.
Povestea mea este una despre drumul de la neștiinință la adevăr. A început într-o zi de august. Aveam aproape 47 de ani. Am ajuns la Baku spre seară. Oboseala drumului și exotismul locului spre care călătorisem au anulat orice impresie. Am adormit fără niciun gînd. A doua zi, devreme, am ieșit pe stradă. Dimineața este foarte importantă pentru a prinde adevărul unui oraș. Nu intervin luminile artificiale, nu apare forfota aceea, adesea turistică, a amiezei sau a serii, locurile nu apucă să se fardeze. Dimineața devreme orașul este el însuși nu imaginea lui, chiar dacă se numește Veneția sau Praga. Omenii merg grăbiți, copiii aleargă spre școli, prăvăliașii ridică obloanele și își numără marfa. De aceea îmi place să surprind această oră a veridicității.
Baku, orașul despre care încă nu aflasem nimic, nu avea cum să facă excepție. Mișcările locuitorilor, absența turiștilor care se trezesc tîrziu, dădeau străzilor largi un aer firesc. Pe multe șantiere începea să se simtă mișcarea muncitorilor. Se ridicau clădiri noi, înalte. Altele erau renovate și am simțit mirosul cunoscut de tencuială proaspătă și de scînduri noi pentru schele și cofraje. Dintr-o dată am intuit o prezență fără a o vedea, cum se zice că un medium simte o fantomă într-o cameră goală. Am mai mers într-o direcție pe care mi-o indica intuiția și a devenit și mai limpede ce simțisem. Cînd am trecut de construcția care se renova și mirosul ei a rămas în urmă, am știut precis: era marea.
I-am simțit parfumul. N-o vedeam. O simțeam în aer. Știam desigur că Baku e un port, dar habar n-aveam unde ne lăsase seara autocarul, dacă marea era la doi pași sau la zece kilometri.
Am grăbit pasul și, tot fără s-o văd deocamdată, am știut că malul mării, o faleyă, cum aveam să aflu îndată, e la cîteva zeci de metri. N-a trecut mult și am zărit-o printre copacii parcului dintre faleză și o stradă imensă, cu vreo opt benzi de circulație, care urmează coasta. Mireasma Caspicei se simțea pătrunzătoare. Ca un parfum fin, discret dar persistent. Nu era deloc mirosul vînăt al Mării Negre, de care mi-e dor un an întreg după ce îl simt vara, nici cel al Mediteranei, penetrant ca vîntul ud și patetic din Creta sau Rodos, cel cîntat de greci și care le umfla pînzele corăbiilor.
La Baku, Marea Caspică are o aromă între ceai proaspăt și iarbă cosită. Acest miros cuceritor al Caspicei este pentru mine prima adevărată amintire despre Azerbaijan. Mult mai tîrziu, relatînd această primă impresie olfactivă, am fost ajutat să găsesc și o explicație științifică. Ea nu anulează cu nimic farmecul fenomenului, care ține de modul afectiv de a percepe lumea. Marea Caspică este un lac imens, cel mai mare rezervor de apă din lume care nu are legătură cu Oceanul Planetar. În acest rezervor se varsă rîuri multe și mai ales fluviul Volga, adunînd ape dulci de pe mii de kilometri pătrați. Apa Caspicei, Marea Khazer, cum i se spune în azerbaijană, este mai dulce decît a altor mări. De aceea nu are miasma aseptică a mărilor deschise și sărate, nici aerul ei nu are acea nebulozitate salină a oceanului. Caspica are un miros blînd, în care nunața marină se combină cu cea a unui lac. Amestecul acesta este, pentru un călător sensibil, o notă aparte, de neuitat, a orașului Baku și a întregii coaste azere. Coastă ce se întinde pe vreo 800 de kilometri și este ea însăși o bogăție a Azerbaijanului.
Se pare, cred savanții, că în trecut Caspica era legată de oceanul planetei pe la sud de Caucaz, dar relieful zonei s-a schimbat relativ repede, în măsura geologică a timpului, și a lăsat-o fără ieșire. De aceea sturionii n-au mai evoluat, ca și în Marea Neagră, cea aproape închisă și au rămas, ciudați și cartilaginoși, să le ofere riveranilor minunatul caviar. Să notez că la Baku caviarul nu e tocmai ieftin, dar își merită banii.
Prima plimbare matinală prin Baku mi-a mai adus o revelație: tinerețea poporului azer. Mulțimea copiiilor și tinerilor mi-a amintit de Vietnam. Peste tot, grupuri mari de copii și de tineri se îndreptau spre școli și universități deși la data aceea era fără îndoială vacanță. De fapt, am aflat apoi, era vorba de cursuri de vară, de excursii, concursuri sportive, plecări în tabere și alte activități pe care le organizau școlile. Cînd am vizitat Baku a doua oară, în timpul semestrului școlar, am constatat că noua generație e încă și mai numeroasă decît am crezut. Mai exact: un sfert din populața din Azerbaijan are vîrsta sub 15 ani și vreo jumătate dintre azeri n-au împlinit 30.
Privațiunile perioadei comuniste în finalul ei, apoi războiul cu victimele lui directe sau indirecte au adus la stingerea multor persoane din generația vîrstinică. Cei 20 de ani de independență, și mai ales cei 15 de la înghețarea războiului au lăsat din fericire să se nască mulți copii și numărul lor crește. Tinerii de azi, copii în timpul represiunii sovietice și invaziei armenești, s-au maturizat foarte repede. Am cunoscut mulți oameni tineri ocupînd funcții de mare răspundere și arătînd o experiență și o competență uimitoare.
(în imagine Baku - Turnul Fecioarei)

2 comentarii:

  1. e superb fragmentul.multumesc!
    http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/01/azerbaijan-living-flame-fragment-horia.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Pacat ca inca nu am o editie pentru pubicul larg. Va veni si vremea aceea.

    RăspundețiȘtergere