Despre mine

Fotografia mea
Blog administrat de Horia Gârbea. Autorul, născut la 10 august 1962, e bucureştean, inginer constructor, profesor universitar. E căsătorit cu Ruxandra, are copilul Tudor (8.12.2006). A publicat numeroase volume de inginerie şi literatură. I s-au jucat piese originale şi traduceri din dramaturgia universală.

marți, 11 ianuarie 2011

Cleopatra a șaptea (1992) - Fragment

CLEOPATRA A ŞAPTEA

PERSOANELE:
Caius Iulius Cezar
Cleopatra a Şaptea
Marc Antoniu


LOCUL ŞI TIMPUL

Reşedinţa Cleopatrei, la Roma; începutul lui Martie, anul 44 înainte de Hristos.
Cleopatra doarme. Cezar intră nervos. Văzînd-o că doarme, vrea să se retragă discret dar Cleopatra se trezeşte şi-l strigă.

CLEOPATRA: Bătrîne domn!
CEZAR (speriat): Ăăăă? Ăă! Ce?!
CLEOPATRA: Bătrîne domn, nu fugi!
CEZAR: Da’ ce crezi tu, fă! Toată ziua: "bătrîne domn"! Aşa vorbeşti cu mine? Care te-am făcut regină? Dacă sînt aşa bătrîn de ce ai mai venit după mine la Roma?
CLEOPATRA: Am glumit. Nu te supăra. Îţi creşte tensiunea.
CEZAR: Aşa se glumeşte? M-ai speriat. De asta o să-mi crească tensiunea.
CLEOPATRA: Numai atît? Tensiunea?
CEZAR: Lasă prostiile. Uite cum îmi bate inima!
CLEOPATRA: Eşti sperios. De fapt tu m-ai speriat, trezindu-mă brusc.
CEZAR: Sigur că sînt. Orice împărat este sperios. Orice împărat este o ţintă!
CLEOPATRA: Orice dictator.
CEZAR (cam senil): Orice împărat este un dictator, orice dictator este o ţintă...
CLEOPATRA: Deci, orice împărat...
CEZAR: ... Este o ţintă.
CLEOPATRA: Bravos! Raţionezi admirabil!
CEZAR: Mai du-te naibii. N-am nici o consolare de la tine!
CLEOPATRA: Ba cum să n-ai. Vino aici! În pat!
CEZAR (se urcă lîngă ea în pat): Ce bine e la căldură! De unde oi fi emanînd tu atîta căldură?
CLEOPATRA: Soarele tropicului. ÎI port cu mine.
CEZAR: Tare bine! Afară e atît de frig.
CLEOPATRA: Ce să-i faci. Iarnă! Nici idele lui Marte n-au venit.
CEZAR: Degeaba am modificat calendarul.
CLEOPATRA: Ce calendar?
CEZAR: Păi nu ştii că am făcut o reformă a calendarului? Calendarul iulian!
CLEOPATRA: Şi ce? Mişcarea aştrilor e aceeaşi. Noi, egiptenii, o ştiam încă de cînd Romulus şi Remus ai voştri se jucau în ţărînă. Dar aşa sînteţi voi, romanii! Civilizaţiile recente sînt superficiale. Credeţi că puteţi rezolva ceva prin măsuri administrative.
CEZAR: Administraţia e totul! Fără ea nu se poate evolua.
CLEOPATRA: Scîrţ! Tu chiar ai impresia că Imperiul Roman a evoluat.
CEZAR: N-am impresia. Ba dimpotrivă. Dar administraţia e atît de bună încît un neavizat are im- presia copleşitoare de evoluţie. Şi mai ales e plăcut să vorbeşti despre o adminstraţie fără egal.
CLEOPATRA: Demagog bătrîn!
CEZAR: Iar începi?
CLEOPATRA: Ţi-am spus-o cu dragoste. Hai, vino mai aproape.
CEZAR: Oh, ai rămas o copilă zburdalnică. Oare de ce nu m-oi fi păstrat şi eu atît de tînăr!
CLEOPATRA: Pentru că te-ai apucat să-ţi scrii memoriile.
CEZAR: Ce cald e aicea la tine! Faci focul?
CLEOPATRA: Niciodată. Simplă căldură biologică.
CEZAR: Fantastic. E un dar genetic. Şi, că veni vorba, de ce voi, egiptenele aveţi sînii atît de mari?
CLEOPATRA: Obraznicule. E ereditar! Toate reginele din dinastia mea s-au sinucis lăsîndu-se muşcate de sîn, de vipere.
CEZAR: Numai de vipere? Hm?
CLEOPATRA: În final, da: Hai, încetează.
CEZAR: Hm... A cîta Cleopatră eşti tu?
CLEOPATRA: A şaptea. Cleopatra a Şaptea.
CEZAR: Şi celelalte şase?
CLEOPATRA: Sînt mumii de mult. Aparţin istoriei. Sînt cam obscure, recunosc, sarcofgele lor au ajuns prin muzee de mîna a doua.
CEZAR: Vezi, ăsta-i atu-ul tău. Intrînd în contact cu o mare civilizaţie vei înfrunta secolele. Nimeni nu va mai şti că eşti doar a şaptea dintre Cleopatre. Poate doar specialiştii. Ceilalţi, spunînd Cleopatra, se vor gîndi automat la tine.
CLEOPATRA: Şi la tine.
CEZAR: Eşti amabilă. Da, şi la mine. Trebuie să recunoşti că fără mine ai fi fost o simplă a şaptea, alungată de fratele tău, Ptolemeu al XII-lea. A VII-a! al XII-lea! Sînt numere prea mari pentru istorie. Aduc a cai de curse.
CLEOPATRA: Măgarule!
CEZAR: Vorbeam despre cai.
CLEOPATRA: În timp ce Caius lulius Cezar va rămîne unic! Nu?
CEZAR: Păi să ştii dumneata!
CLEOPATRA: O fi... Hai, vino mai aproape.
CEZAR: Vin. (Se dă mai aproape, dar se sperie de ceva şi sare-n sus) Ajutor, Complot! (De sub pătură sare o pisică - miorlăie) Oho! Păzea! Şi tu, Brutus?
CLEOPATRA: Potoleşte-te, dragă!
CEZAR: Înapoi! Vrei tu Olimpul să-l iei de gît?
CLEOPATRA: Exagerezi, e doar o pisică. (Miorlăit).
CEZAR: Pisică? Ha! Ce pisică?
CLEOPATRA: Pisica templului. Am luat-o din Egipt.
CEZAR: Şi de unde era să ştiu eu că e doar o pisică.
CLEOPATRA: Cu stress-ul ăsta n-o mai duci mult. Te sperii de o biată pisică? Trebuie să iei nişte calmante.
CEZAR: Nu-mi plac pisicile !
CLEOPATRA: Mie îmi plac.
CEZAR: Părul lor, înghiţit în somn, se depune în plămîni. Cancer curat.
CLEOPATRA: Eu cred că în pisica asta sălăşluieşte sufletul stră-stră-bunicei mele!
CEZAR: Şi ce manie-i asta să dormi cu strabunica-ta in pat. Daca erau niște asasini?!
CLEOPATRA: Ce asasini? De unde sa stiu. Uite la Kennedy! L-au omorît. Și pînă-n ziua de azi, și sîntem, vorba, aia, în anul 54 inainte de Hristos, nu se ştie cine l-a ucis.
CLEOPATRA: Şi vrei ca în cazul tău istoria să consemneze exact cine ţi-a făcut de petrecanie?
CEZAR: Ce-mi pasă, cîtă vreme voi fi mort? Dar ziceam aşa, ca principiu.
CLEOPATRA: Ai pomenit de Brutus.
CEZAR: Şi el e împotriva mea. Pînă-şi el! Toţi sînt contra. Toţi pînă la unul.
CLEOPATRA: Cum aşa? Chiar şi Antoniu?
CEZAR: Şi el! Crezi oare că-i mai breaz? De cînd visează să te reguleze, parcă-l văd mereu ascuns în dormitorul meu cu un pumnal în mînă.
CLEOPATRA: Eşti nedrept. Antoniu te iubeşte.
CEZAR: Mă iubeşte pe dracu?! Poate pe tine. Pe mine se preface că mă iubeşte. Parcă-l văd asigurîndu-mi funeralii naţionale şi-apoi grăbindu-se să ia puterea. Şi pe tine o să te ia!
CLEOPATRA: Eşti prăpăstios!
CEZAR: Parcă-l aud: "Venit-am să-l îngrop pe Cezar, nu slavă să-i aduc!" Porcul!
CLEOPATRA: Nu vorbi aşa. Antoniu este un tînăr nobil!
CEZAR! Ce să spun! Tu nu vezi cum stă treaba? Dacă mă omoară gaşca lui Brutus, Antoniu o să-i fugărească în numele memoriei mele pe complotişti. Dacă va fi invers - viceversa! Deci cine mă omoară, a pierdut.
CLEOPATRA: Interesant!
CEZAR: De aia mai sînt în viaţă. De nu, de mult mă curăţau.
CLEOPATRA: Deci tu le-ai potrivit aşa.
CEZAR: Dar cine? Nu trebuia să mă apăr? De aia am lăsat prin testament fiecărui cetăţean roman cîte 75 de drahme.
CLEOPATRA: Cam puţin cu inflaţia asta.
CEZAR: Mă rog... Nu era cazul să fac risipă. E destul ca la citirea testamentului să-l sfîrtece pe ucigaş. Asta o ştiu şi Antoniu şi Brutus.
CLEOPATRA: Dacă o ştiu, de ce-ţi mai este frică ?
CEZAR: Pentru că nu te poţi baza pe ei cînd e vorba de raţionament. Socoteala mea ar da rezultate dacă ei ar gîndi! Dar cine să gîndească? Brutus? E un barbar. Casca? Un anarhist fanatic. Cassius? Criminal de drept comun. I-am văzut dosarul cu ochii mei. Trebonius? Decius? Mă întreb dacă atunci cînd se va scrie o piesă despre mine se va găsi cineva să catadicsească să joace rolişorul lor... Obscuri, draga mea, fatalmente anonimi. A trecut careva dintre ei Rubiconul? Aş!
CLEOPATRA: Nu te mai lăuda atît. Brutus e un om cu şcoală.
CEZAR: Spoială! Un semidoct! Un maţe-fripte. Scîrţa-scîrţa pe hîrtie. Am auzit că bea pe veresie şi seara se găteşte frumos şi umblă după nevestele plebeilor.
CLEOPATRA: E fiul tău.
CEZAR: E fiul meu; dar adoptiv. Un mitoman. O să se convingă singur că m-a omorît din dragoste, ba o să-i convingă şi pe alţii. Şi nici alţii nu-s mai cu moţ. Octavian...
CLEOPATRA: Şi ăsta ţi-e nepot.
CEZAR: Da, numai nepotism şi pile. Republica e o cloacă. Numai interese!
CLEOPATRA: Tu o conduci.
CEZAR: Vreau s-o conduc. Dar ea nu se lasă. Octavian ar introduce o dinastie numai ca să fie el împărat. El şi Antoniu or să se bată pe moştenirea mea, ascultă ce-ţi spun! Şi-or să se mai bată pe ceva!
CLEOPATRA: Pentru ce?
CEZAR: Pentru fundul ăsta fălos de egipteană. Celelalte şase Cleopatre erau la fel de bune dinspre partea asta?
CLEOPATRA: Cele mai multe. Oricum, încearcă să nu te laşi ucis. N-am chef să fiu iară pradă de război.
CEZAR: Eşti nerecunoscătoare. Cum? Eu te-am transformat în pradă de război? Nu ţi-am redat coroana? N-ai toate onorurile?
CLEOPATRA: Care onoruri? Sînt amanta ta oficială. Nu fac decît să întreţin iluzia că nu eşti un boşorog. Ar trebui să mă plăteşti din fonduri de propagandă.
CEZAR: Eu? Boşorog?
CLEOPATRA: Astîmpără-te, că nu mă convingi.
CEZAR: Am 55 de ani!
CLEOPATRA: Asta spuneam şi eu! Ai 55 de ani!
CEZAR: Ţi se pare mult.
CLEOPATRA: Vîrsta medie actuală: 56 şi trei luni. Ai putea să-mi fii tată...
CEZAR: Cîţi taţi nu-şi violează fiicele?! A trebuit să dau legi aspre.
CLEOPATRA: Ajunge. Mă gîdili. Discutăm ceva serios. Era vorba, în fond, despre asasinarea ta. Dacă şi în mijlocul unui asemenea subiect te apucă elanuri d-astea, înseamnă că ai început să te ramoleşti!
CEZAR: Vine, vine primăvara! Acuşi sînt idele lui Marte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu