REGINELE
de Normand Chaurette
versiune în limba română de Horia Gârbea
Persoanele
Anne Dexter – sora lui Eduard, George şi Richard
Anne Warwick – viitoarea regina a Angliei
Isabelle Warwick - sora ei, soţia lui George
Regina Margareta – fosta regina a Angliei
Regina Elisabeta – regina Angliei, soţia lui Eduard
Ducesa de York - mama lui Anne Dexter, Eduard, George si Richard
Zarva reginelor
-Pleci?
-Cobor.
-Vom pogorî.
-Vin dintr-un vîrf.
-Eu plec, adio.
-Şi tu?
-Să urcăm.
-Mă voi sălta de la pămînt.
-Să urcăm.
-Adio, deci.
-Unde cobori?
-Rămîi acolo.
-E treaba mea ce fac.
-Adio.
-Adio.
-Ai grijă.
-Nu se mai vede nimic în Londra.
-Atunci fă-te că nu mă vezi.
-Ce e ciudat...
-Majestate!
-Taci!
-Pretinde că este...
-Adio.
-Nu că a fost ce-a fost.
-Cu o mînă dă.
-Exclamă.
-Uite cine vorbeşte.
-Cu alta ia.
-„Oh, micuţa mea Anglie”.
-Cade peste tine.
-Copilaşi, vă iubesc!
-Cine? Georges?
-Eduard.
-El nu-i departe de Anglia.
-Turme bolnave.
-Ce nenorocire!
Anna şi Isabella, surorile lui Warwick.
ANNA WARWICK
Crede-mă, Anne Dexter
Furtuna asta este negreşit
Cea mai cumplită după ani şi ani.
Ai mers oare spre Nord
Cu vînt în faţă?
Aş face pe doi bani prinsoare că
Elisabeth, regina, fu săltată
Precum un fulg şi dusă pe pustie.
Căci vîntul n-o iubeşte, e potrivnic
Ilustrei sale majestăţi. Duşman e vîntul
Acestei doamne. Da, el e potrivnic.
Doar aminteşte-ţi vînătoarea noastră
De păsări. Mai ţii minte oare
La ce-nălţimi se ridicau atunci
Şoimii fratelui tău?
Şi-apoi... cît de atent privea
La păsările sale Richard cum
El căuta să înţeleagă zborul,
Puterea lor din muşchi şi cea din oase
Care le ajuta să se înalţe
Spre cer. Da, el privea atent!
El care nici un pas pe jos nu poate face
Fără să şchioapete. Nu, Lady Anne!
Nu şchiopătatul său, de care rîd,
M-a stingherit
Cînd Richard, ca o fiară,
S-a luat de mine chiar în faţa lumii.
Clipe de iad au fost.
Mă străduiam să mai zîmbesc,
Eu nu voiam
Să îl jignesc mai rău
Decît natura însăşi a făcut-o.
Orice-ar fi zis
La fel de şchiop suna
Pe cît îi este mersul. De aceea
Aştept cînd face el un pas
Spre răsărit,
Şi spre apus mă-ndrept să-i fug din cale.
Îmi pare lumea mică
La cît de des cu Richard mă-ntîlnesc.
Dar nu atît mă hărţuieşte Richard,
Pe cît ai săi. Familia lui regală.
Nu le pasă
Că-ncerc să-l ţin de rău şi îşi ascut
Privirile şi limba contra mea.
Şi mă vorbesc de rău în tot ce fac.
Doar tu, Anne Dexter, numai tu nu ai
Rostit încă nimic, nu m-ai bîrfit.
Dar fiindcă taci,
Atunci cînd doamnele regine mă atacă,
Dacă le spun despre tăcerea ta,
Ele răspund că te gîndeşti la mine
Cu răutate. Iar apoi se luptă
Una cu alta. De aceea noi
Sîntem unite: tu prin ura lor
Pe care o stîrneşti iar eu prin vorbe
Şi răutăţi pe care le rostesc
Stîrnind pe Richard. El ţinteşte tronul
Şi ele şitu că de-i devin soţie
Voi deveni de-asemeni şi regină.
Desigur... Ştiu... Eduard încă trăieşte
Chiar dacă, dimineaţă, a căzut
Din nou în agonie, dar e viu.
Iar George, alt frate ce-ai putea să-l pierzi,
Ca eu s-ajung la tron...
Şi George e viu.
Însă vezi bine:
Cînd George şi Eduard ar muri
E rîndul meu.
Să mă trezesc regină.
La urma urmei Richard e infirm...
Schilod, dar nu hidos, nici rău de tot
Infirm, de fapt, pe jumătate numai.
Ştiu ce se spune în familia voastră,
Dar cîţi văzură cu adevărat
Colţii lui lungi de care se vorbeşte
Că i-au crescut în gură chiar din faşă?
Se spune că, născut de două ceasuri,
Avea dinţi aprigi puşi pe muşcătură.
Dar cine i-a văzut şi cine ştie
Că s-au ivit să muşte neamul nostru?
Hai, fii cinstită, oare pînă azi
Richard muşcă din carnea ta?
Nu cred.
El muşcă doar mîncarea.
Dar ştii bine
Că sînt bărbaţi ce muşcă din soţie.
Nu, Anne Dexter, îţi spun curat,
Ideea să domnesc îmi face silă.
Mă prigoneşte ca un vis urît
Eu nu doresc pe insula aceasta
Să fiu regină.
A născut regina
Elisabeth, doi prunci. Atît mai bine!
Vor moşteni
Ei tronul.
Gîndul ăsta bun.
M-ar face să mă simt mai uşurată.
De nu cumva văzduhul otrăvit
Din ăst palat, n-ar fi, ca şi la Londra
Cu totul neprielnic dinastiei!
(imagine dintr-o montare a piesei la Grenoble în 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu