William Shakespeare - Negustorul din Veneția
Traducere și note de Horia Gârbea
ACTUL II
Scena 7
Intră Porția și Nerissa,
împreună cu Prințul Marocului, acesta urmat de cei doi servitori ai săi
PORȚIA: Strîngeți perdelele ca
să privească
Nobilul prinț
casetele acelea.
(Marocanului) Acum alege.
MAROCANUL: Prima-i de aur și pe dînsa scrie:
„Dacă m-alegi,
iei dar rîvnit de mulți”.
A doua, de
argint, promite astfel:
„Cine m-alege
ia cît merit are”.
A treia, plumb
funebru, dă povață:
„Cine m-alege riscă
tot ce are”.
Cum o să știu de am ales ce-i bine?
PORȚIA: Prințule, una dintre
ele are
Portretul meu.
Dac-o alegi, m-ai luat.
MAROCANUL: Un zeu să-mi spună cum s-aleg! Să văd
Din nou ce este
scris pe fiecare.
Ce scrie pe
caseta ce-i din plumb?
„Cine m-alege riscă tot ce are”.
Să riști? Pentru
un plumb? Să riști pe plumb?
Cînd omul
riscă, vrea să și cîștige,
Speră că o să
tragă vreun folos.
Celor cu minte
nu le place zgura.
Iar eu pe plumb nu sînt dispus să risc.
Ce scrie pe
argintul virginal[1]?
„Cine m-alege ia cît merit are”.
Cît merit are?
Ia stai, marocane,
Să judeci
drept, văzînd cît valorezi.
După această chibzuială eu aș zice
Că am virtuți
destule. Dar se poate
Ca ăst destul
să nu-mi ajungă astăzi
Spre-a cuceri
pe doamna ce-o doresc.
Și totuși, de
m-aș teme că n-o merit
Ar însemna să
mă disprețuiesc.
Meritul meu:
obîrșia și averea.
Asemeni
educația și purtarea.
Dar cel mai
mare merit: c-o iubesc.
Ce-ar fi să nu
merg mai departe și s-aleg?
Dar să mai văd
ce s-a gravat pe aur:
„Dacă m-alegi,
iei dar rîvnit de mulți”
De doamnă-i vorba. O dorește-o lume!
Din patru colțuri de pămînt sosesc
Pentru a-i
săruta icoana vie.
Pustiu Hyrcanian[2]
și mari întinderi
Sălbatice-n Arabia-s
căi bătute
De prinți ce
vin pe Porția s-o vadă.
Tărîmul mării
are falnic rege,
Gata să scuipe
cerul[3],
dar nu poate
Împiedeca
străini de toată teapa
Să treacă
peste el ca peste gîrlă
Pe Porția s-o
vadă. Chipul ei
Ceresc este
într-una din casete.
Să fie-n cea
de plumb? Ce erezie
Ar fi s-o
cred. Căci plumbul grosolan
Nu-i demn nici
giulgiul Porției să-l cuprindă.
Să fie
oare-nchisă în argint?
Față de aur, prețul
e-o zecime[4].
Păcătuiesc
gîndind așa. O piatră
Atît de scumpă
se montează-n aur.
În Anglia se
află o monedă
Pe care e
înfățișat un înger.[5]
Aici se află
îngerul închis
În aur pur ca
într-un pat de nuntă.
Dați cheia. Pe
aceasta o aleg.
PORȚIA: Ia cheia prințule și
dacă îmi găsești
Chipul, voi fi
a ta. (Prințul marocan descuie caseta)
MAROCANUL: La dracu! Ce-i?
E-o hîrcă moartă
și-n orbita ei
Se află un
mesaj. Îl voi citi:
(Citește)
Nu-i
aur tot ce-a lucit
(Cum poate ai-mai auzit).
Mulți
chiar viața și-au tocmit
Să
vadă al meu sclipit.
În sicriul aurit
Tot
viermii s-au cuibărit.
Dacă
nu te-ai fi pripit
Alt răspuns ai fi primit.
Hai,
pețitul s-a sfîrșit.
Ai fost cald și te-ai răcit.
Adevărat că
m-am răcit, chin în zadar.
Să plece soarele,
venit-a gerul iar.
Adio, Porția. Sufletu-mi
distrus
Nu va rămîne
nicio clipă-n plus.
(Iese)
PORȚIA: Ce-i ce-s ca el se dau
bătuți frumos.
La fel s-aleagă toți. Perdeaua jos.
(Ies toți)
[2] Hyrcania era o zonă din Persia, în sud-estul Mării Caspice
cunoscută pentru ariditatea ei dar și pentru tigrii aflați acolo, fapt
menționat de Virgiliu.
[4] Exegeții au stabilit că la sfîrșitul secolului al XVI-lea acesta era chiar raportul real al prețului
argint-aur.
[5] Aluzie la o
monedă de aur din epocă, de zece shilingi,
denumită „îngerul” pentru că avea pe una dintre fețe imaginea
Arhanghelului Mihail ucigînd balaurul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu