Despre mine

Fotografia mea
Blog administrat de Horia Gârbea. Autorul, născut la 10 august 1962, e bucureştean, inginer constructor, profesor universitar. E căsătorit cu Ruxandra, are copilul Tudor (8.12.2006). A publicat numeroase volume de inginerie şi literatură. I s-au jucat piese originale şi traduceri din dramaturgia universală.

marți, 3 ianuarie 2012

Negustorul din Veneția - ACUL II, Scena 7


William Shakespeare  - Negustorul din Veneția

Traducere și note de Horia Gârbea

ACTUL II

Scena 7

Intră Porția și Nerissa, împreună cu Prințul Marocului, acesta  urmat de cei doi servitori ai săi

PORȚIA:        Strîngeți perdelele ca să privească
                        Nobilul prinț casetele acelea.
                        (Marocanului) Acum alege.
MAROCANUL: Prima-i de aur și pe dînsa scrie:
                        „Dacă m-alegi, iei dar rîvnit de mulți”.
                        A doua, de argint, promite astfel:
                        „Cine m-alege ia cît merit are”.
                        A treia, plumb funebru, dă povață:
                        „Cine m-alege riscă tot ce are”.
                         Cum o să știu de am ales ce-i bine?
PORȚIA:        Prințule, una dintre ele are
                        Portretul meu. Dac-o alegi, m-ai luat.
MAROCANUL: Un zeu să-mi spună cum s-aleg! Să văd
                        Din nou ce este scris pe fiecare.
                        Ce scrie pe caseta ce-i din plumb?
                        „Cine m-alege riscă tot ce are”.
                        Să riști? Pentru un plumb? Să riști pe plumb?
                        Cînd omul riscă, vrea să și cîștige,
                        Speră că o să tragă vreun folos.
                        Celor cu minte nu le place zgura.
                        Iar eu pe plumb nu sînt dispus să risc.
                        Ce scrie pe argintul virginal[1]?
                        „Cine m-alege ia cît merit are”.
                        Cît merit are? Ia stai, marocane,
                        Să judeci drept, văzînd cît valorezi.
                        După această chibzuială eu aș zice
                        Că am virtuți destule. Dar se poate
                        Ca ăst destul să nu-mi ajungă astăzi
                        Spre-a cuceri pe doamna ce-o doresc.
                        Și totuși, de m-aș teme că n-o merit
                        Ar însemna să mă disprețuiesc.
                        Meritul meu: obîrșia și averea.           
                        Asemeni educația și purtarea.
                        Dar cel mai mare merit: c-o iubesc.
                        Ce-ar fi să nu merg mai departe și s-aleg?
                        Dar să mai văd ce s-a gravat pe aur:
                        „Dacă m-alegi, iei dar rîvnit de mulți”
                        De doamnă-i vorba. O dorește-o lume!
                        Din patru colțuri de pămînt sosesc
                        Pentru a-i săruta icoana vie.   
                        Pustiu Hyrcanian[2] și mari întinderi
                        Sălbatice-n Arabia-s căi bătute
                        De prinți ce vin pe Porția s-o vadă.
                        Tărîmul mării are falnic rege,
                        Gata să scuipe cerul[3], dar nu poate
                        Împiedeca străini de toată teapa
                        Să treacă peste el ca peste gîrlă
                        Pe Porția s-o vadă. Chipul ei
                        Ceresc este într-una din casete.
                        Să fie-n cea de plumb? Ce erezie
                        Ar fi s-o cred. Căci plumbul grosolan
                        Nu-i demn nici giulgiul Porției să-l cuprindă.
                        Să fie oare-nchisă în argint?
                        Față de aur, prețul e-o zecime[4].
                        Păcătuiesc gîndind așa. O piatră
                        Atît de scumpă se montează-n aur.
                        În Anglia se află o monedă
                        Pe care e înfățișat un înger.[5]
                        Aici se află îngerul închis
                        În aur pur ca într-un pat de nuntă.
                        Dați cheia. Pe aceasta o aleg.
PORȚIA:        Ia cheia prințule și dacă îmi găsești
                        Chipul, voi fi a ta. (Prințul marocan descuie caseta)
MAROCANUL:                                 La dracu! Ce-i?
                        E-o hîrcă moartă și-n orbita ei
                        Se află un mesaj. Îl voi citi:
                                    (Citește)
                                    Nu-i aur tot ce-a lucit
                                    (Cum poate ai-mai auzit).    
                                    Mulți chiar viața și-au tocmit
                                    Să vadă al meu sclipit.
                                    În sicriul aurit
                                    Tot viermii s-au cuibărit.
                                    Dacă nu te-ai fi pripit
                                    Alt răspuns ai fi primit.
                                    Hai, pețitul s-a sfîrșit.
                                    Ai fost cald și te-ai răcit.
                        Adevărat că m-am răcit, chin în zadar.
                        Să plece soarele, venit-a gerul iar.
                        Adio, Porția. Sufletu-mi distrus
                        Nu va rămîne nicio clipă-n plus.
                                                                                    (Iese)
PORȚIA:        Ce-i ce-s ca el se dau bătuți frumos.
                        La fel s-aleagă toți. Perdeaua jos.
                                                                                    (Ies toți)


[1] Posibilă aluzie la strălucirea argintie a Lunii, asimilată zeiței Diana, zeiță a castității.
[2] Hyrcania era o zonă din Persia, în sud-estul Mării Caspice cunoscută pentru ariditatea ei dar și pentru tigrii aflați acolo, fapt menționat de Virgiliu.
[3] Aluzie la zeul Poseidon (Neptun), stăpînul mărilor.
[4] Exegeții au stabilit că la sfîrșitul secolului al XVI-lea acesta era chiar raportul real al prețului argint-aur.
[5] Aluzie la o monedă de aur din epocă, de zece shilingi,  denumită „îngerul” pentru că avea pe una dintre fețe imaginea Arhanghelului Mihail ucigînd balaurul. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu