Funcționarul destinului (1991) - Fragment

FUNCŢIONARUL DESTINULUI

(......)

CLEO: Pentru tine nimic din ce sunt eu nu e mare scofală. Vii şi te miri de masă. Zici că e festivă. Că sărbătorim ceva. E-ntr-adevăr sărbătoare când ajungi odată la timp ca să putem lua masa împreună. Te surprinde atât de tare lucrul ăsta normal?! De obicei ajungi noaptea...
FRED: Am treabă.
CLEO: Intri pe furiş...
FRED: Ca să nu te trezesc.
CLEO: Bei un păhărel...
FRED: Am dreptul după o zi grea.
CLEO: Şi adormi aici pe canapea în loc să vii lângă mine.
FRED: Să nu te deranjez.
CLEO: Iar dimineaţa pleci cu noaptea în cap.
FRED: Mă duc să muncesc. Ce-ai vrea?
CLEO: Fără să-ţi iei rămas bun.
FRED: Să nu te scol...
CLEO: Fără să laşi măcar un bilet.
FRED: Asta-i culmea, să facem corespondenţă în casă.
CLEO: Ca să ştiu şi eu unde eşti.
FRED: La serviciu, fii sigură. Nu mă duc la curve.
CLEO: Şi te aştept toată ziua.
FRED: Oh, Penelopa! Ce să spun! Aşa cum doreşti tu viaţa mea e o caricatură. Când eu nu fac decât să lucrez pentru amândoi.
CLEO: Şi eu lucrez.
FRED: Te duci să stai la cafea şi să tricotezi cu colegele.
CLEO: Ca să uit de tine. Ai ritmul biologic al unui
curcan care scurmă începând cu 5 dimineaţa.
FRED: Dacă mai aud un nume de animal...
CLEO: Porcule!
(Fred îi dă o palmă, ea cade, se ridică şi vrea să vină spre el. În acea clipă intră politicos-ironic Străinul).
STRĂINUL: Bună ziua, doamnă. Bună ziua,
domnule. Mi se pare că am tulburat o scenă de familie. Vă rog să mă iertaţi.
FRED: Cine dracu mai eşti?
STRĂINUL: Nu v-a trecut nervozitatea...
FRED: Cine este? Tu îl cunoşti?
CLEO: Nu.
FRED: Ce doreşti?
STRĂINUL: Dorinţele! Dorinţele mele sunt complexe
şi subtile, nu despre asta e vorba.
FRED: Ai dreptate. E vorba despre cum ai intrat aici.
STRĂINUL: (Fiind destul de înalt) M-am agăţat de
ţeava de scurgere a balconului şi apoi am ajuns cu piciorul pe ea, am încălecat balustrada şi am sărit pe balcon. De acolo n-a mai fost o problemă.
FRED: Frumoase isprăvi. Cred că sunt descrise şi prin codul penal...
STRĂINUL: Eh, codul penal... Totdeauna am fost de
părere că e învechit. Nu mai corespunde moravurilor momentului.
FRED: Eu chem poliţia şi o să vedem dacă e atât de învechit. (ia telefonul)
STRĂINUL: Apropos de coduri, bănuiesc că tot ce s-a întâmplat aici în ultimele minute este înscris în codul manierelor elegante.
FRED: (lasă telefonul) O să vedem noi!
STRĂINUL: Aştept ca o persoană intelectuală să-şi dea seama cine este în culpă.
FRED: O mai fi vreun dubiu.
STRĂINUL: Pentru mine nu.
FRED: Nici pentru mine.
STRĂINUL: Recunoşti că eşti vinovat.
FRED: Eu?
STRĂINUL: Dar cine? Cine a încălcat cele mai elementare norme de comportare? Ha?
FRED: Deci dumneata escaladezi balconul şi-mi intri în casă. Eşti un infractor de drept comun.
STRĂINUL: Dacă eram, acţionam ca atare. Furam, ucideam. N-am fi stat atât de liniştiţi de vorbă.
FRED: Dar cum vei explica?
STRĂINUL: Cui să explic?
FRED: Să zicem poliţiei.
STRĂINUL: Ei, ar fi simplu. Am auzit o discuţie foarte tare, am crezut că e cineva în pericol. Cu riscul vieţii, am urcat pe balcon şi am constatat că mă înşelasem: un bărbat lovea o femeie...
FRED: Îţi închipui că eu cred una ca asta?
STRĂINUL: A, nu! Era vorba de poliţie. Dumitale îţi voi spune, pur şi simplu: eu sunt amantul nevestei dumitale!
FRED: Amantul cui?
CLEO: Domnule! Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva?
STRĂINUL: Sunt un om îndrăzneţ?
CLEO: Nici nu te cunosc.
FRED: Nu-l cunoşti?
CLEO: Nu l-am văzut în viaţa mea!
FRED: E nebun!
STRĂINUL: Nu sunt nebun. În schimb dumneata eşti de-o credulitate uimitoare.
CLEO: Ce vrei să spui?
FRED: Cum sunt de-o credulitate uimitoare?
STRĂINUL: Simplu. Ea afirmă că nu mă cunoaşte şi dumneata o crezi.
FRED: Fireşte că o cred.
STRĂINUL: Exact ce spuneam.
CLEO: Cum să nu mă creadă?
FRED: De ce n-aş crede-o... E mai simplu decât să-mi închipui că ar fi amanta ta.
STRĂINUL: Judeci prosteşte: "e mai simplu". Ce dovezi ai că nu este amanta mea?
CLEO: Dar tu ce dovezi ai că sunt? Mai mult. Nu te-am văzut niciodată! Niciodată!
STRĂINUL: (se aşează degajat) Mi se pare de-a dreptul caraghios ca, fiind tratată în halul ăsta de un individ brutal şi primitiv, să faci atâta efort să-i pari cinstită. La ce bun?
FRED: După ce intri aici fără voia mea, mă şi insulţi. Norocul tău că de fapt nu sunt nici brutal nici primitiv. Altfel ai vedea tu!
STRĂINUL: Prostii. Nu asta te opreşte să te porţi urât ci faptul că eşti în culpă mai mult decât mine.
FRED: Nu că eu chem poliţia.
STRĂINUL: Cheam-o.
CLEO: Cheam-o. Să lămurim.
FRED: (ia telefonul) Trebuie rezolvată chestia asta.
STRĂINUL: Cheamă poliţia. Spune-le că, în timp ce îţi băteai nevasta, un tip ţi-a pătruns în casă şi, în ciuda protestelor tale, şi-a turnat un pahar de şampanie (îşi toarnă), a mâncat un pişcot (mănâncă) şi s-a bucurat că e foarte proaspăt. (spre Cleo) De unde l-ai cumpărat?
FRED: (lasă telefonul) Nu-i voie să intri în case străine...
STRĂINUL: Şi să furi pişcoturi.
FRED: Şi să insulţi nevestele oamenilor.
STRĂINUL: Te simţi insultată?
CLEO: Sigur că mă simt!
STRĂINUL: Eşti cam de modă veche, ţi-am spus eu. Un străin să nu te-atingă nici c-o aluzie în timp ce soţul "legiuit" are drept de viaţă şi de moarte.
CLEO: Nu-i vorba de viaţă şi de moarte.
STRĂINUL: Azi o palmă, mâine un cuţit.
CLEO: În fond, e soţul meu!
STRĂINUL: Şi are dreptul... Mda, un punct de vedere cam mahalagesc.
FRED: Dom’le, ce mai! Te-am suportat destul. Acum du-te. Ai venit aici nepoftit. Acum cară-te.
STRĂINUL: N-am venit nepoftit.
FRED: Dar cum?
STRĂINUL: Nevasta dumitale m-a invitat.
FRED: E-adevărat?
CLEO: Minte!
STRĂINUL: Ar fi culmea să recunoască. Nu vezi ce pudică e?
CLEO: Dovedeşte că te-am chemat.
STRĂINUL: Dovedeşte că nu!
FRED: Chiar aşa!
STRĂINUL: Ei bine, domnule, cu riscul de a te dezamăgi, trebuie să-ţi spun că masa asta somptuoasă nu era pentru dumneata. Ci pentru mine. Ţi-ai încălcat obiceiul de a veni târziu şi n-a avut curajul să-ţi mărturisească. Nu-i pentru cine se pregăteşte...
CLEO: Ei, asta-i bună!
FRED: Nu te mai preface! Spune mai departe!
STRĂINUL: Mai departe? Nu mai e nimic de zis. Poate doar că azi era o aniversare! (toarnă şampanie în 3 pahare) Azi, 3 iunie, se împlineşte un an de când soţia dumitale a devenit amanta mea. (ridică paharul) La mulţi ani!

(…)