Din „Făt-Frumos din Lună” - roman-basm

Ruga grămăticului

Slavă Tatălui, Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, carele ai călcat cu moartea pre moarte spre mîntuirea noastră, miluieşte-ne pre noi! Şi apără-ne de Cel Viclean care neobosit urzeşte cu şleahta lui blestemată de spriduşi, pricolici, moroi, strigoi, vîlve, balauri, zmei şi celelalte la surparea credinţei noastre şi la prăbuşirea omului în Iadul cel fără de fund. Şi ajută-ne să înţelegem tîlcul basmelor ce laudă slava Ta şi a Tatălui spre luminarea noastră.
Binecuvîntat eşti, Doamne! Învaţă-ne pre noi îndreptările tale! Şi ajută-mă pre mine, păcătos grămătic, să izvodesc ce am auzit de la bătrîni ce ştiau de la bătrînii lor. Ca să nu se piardă astă poveste. Că astă poveste, ca toate poveştile, spune numai una şi adevărată: că puterea şi slava sînt la Dumnezeu şi El îl prăvale în întunericul de unde a ieşit pe făcătorul relelor şi împingătorul în păcate, cel care nu cutez a-i scrie numele ca să nu chem asupra mea blestemul.
Mare, bun şi milostiv este Domnul Dumnezeul nostru, stăpînul celor ce se văd şi al celor nevăzute! Iar noi, oamenii? Umbre pe pămînt, umbre ale umbrei, ce trecem din voia Lui. Ce ne rămîne alta decît să petrecem viaţa noastră în credinţă pentru a ne bucura de fericita Înviere? Căci a zis Ecelesiastul de viaţă: deşarta deşertelor, toată este deşartă şi numai goană şi vînătoare de vînt. Iar adevărata viaţă în Ceruri este, pentru cei drepţi.
Dar, ca să ne facem cale spre Porţile Cereşti, trebuie să ne ferim de Cel Viclean, căruia nici numele nu este bine să îl rostim, şi de slujitorii lui aufrisiţi şi pidosnici. Iar aceştia sînt mulţi ca oştirile lui Satan şi sînt spiriduşii, zburătorii, strigoii, moroii, vîlvele, cotoroanţele, ielele, joimăriţele, balaurii, zmeii şi cîţi alţii. În toată clipa omul trebuie să fie gata să-i întîlnească şi să-i prigonească. Şi se va feri să cadă în slujba lor, că atunci şi el se va face moroi sau strigoi şi nu mai poate nădăjdui la treapta de sus a scării cereşti.
Că odată intrat dracul în om, sub oricare chip, foarte greu mai iese. Nu iese totdeauna. Nici chiar dacă este mînat cu afuriseniile din Molitvelnicul Sfîntului Vasile cel Mare, anume: “Te blestem pe tine, începătorul răutăţilor, căpetenia împotrivirii şi urzitorul vicleniei! Te blestem pe tine, cel aruncat din lumina de sus şi surpat pentru mîndrie în întunericul adîncului”. Şi celelalte.
Încît mai bine este omul să se ferească şi să ştie că îi arde crucea pe Azazel şi pe ai săi, iar asupra celui drept aceşti răzvrătiţi nu au putere. Iar drepţii vor vedea la urmă faţa lui Dumnezeu.
Ajută, Doamne, gîndului meu să se lumineze ca să pot izvodi această poveste, pune, Doamne, cerească mîna ta asupra mîinii mele ce scrie cuvintele, apără-mă, Doamne, pre mine, robul tău, de păcatul zăbavei înaintea scrisului precum şi de păcatul scrisului de vorbe prea multe şi fără de rost! Fereşte-mă, Doamne, de trufia de a mă crede mai presus de cei ce vor ceti povestea mea ca şi de ipocrizia de a mă preface mai prejos decît ei pentru a le cerşi zîmbetul şi îndurarea. Pentru că zîmbet şi îndurare pentru muritor numai la Tine se află şi cine nu adună cu Tine, acela risipeşte şi cine scrie alta decît cuvîntul Tău, acela minte şi îi sminteşte pe cei ce îl citesc.
Încă mă mai rog pentru mîntuirea mea şi a celor ce mă citesc, a drepţilor editori, corectori şi zeţari ce tipăresc povestea aceasta, a cinstiţilor şi de Dumnezeu iubitorilor zugravi şi desenatori cu plaivazul şi coloarea, a tăietorilor şi legătorilor poveştii acesteia. Fie cu toţii apăraţi de rele, iar povestea, ce din mîinile noastre iese şi în inima cititorilor intră, să fie limpede şi de Domnul slăvitoare, dreaptă în credinţă şi ferită de ispitele ereziei şi păcatului.
Ori, dacă am greşit în povestea aceasta cu gîndul sau cu fapta, iartă-mă, Doamne, după mare mila Ta, că nu e om să nu greşească, mai ales dacă e scriitor, ci Tu singur eşti fără păcat şi sub lumina Ta se năruie Cel Viclean şi sub bătaia Ta se cocîrjează spinarea diavolului. Iar greşeala mea a fost săvîrşită fără de voie. Căci cu gînd curat m-am apropiat de hîrtia aceasta şi cu inimă curată am lăsat pe ea cerneala aceasta căutînd a sluji cuvîntului Tău acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!

Autorele