Bolnavul încercuit (1990) - text integral

Bolnavul încercuit

Text pentru teatru

Persoanele: EL şi EA
Locul şi timpul: în locuinţa lor, oricînd

EL
Ah, ce durere! Ce durere! Mi-am sfîşiat maţele, nu alta, Mor!! Nu mai pot îndura. Da, amice Bartolomeo, s-a cam zis cu tine.
EA
Prostii! În primul rînd nu te cheamă Bartolomeo!
EL
Ştiu. NU mă cheamă. Dar mă simt atît de rău încît parcă toată viaţa nu m-a chemat altfel. Sînt curăţat, ce mai! Opreşte muzica aia! Sufăr mult, fiica mea.
EA
De unde pînă unde „fiica ta”??
EL
Aşa. Reneagă-mă! Reneagă-mă Estera! De ce nu? La urma urmei nu merit altceva, acum, cînd te voi părăsi definitiv!
EA
Ce aiureală! Întîi că nu mă cheamă Estera. Apoi nu sînt fiica ta, cabotinule.
EL
Bine, Marion. Nu eşti. Nu eşti! Fie cm zici, nu am putere să mă împorivesc. Nuai opreşte naibii muzica!
EA
Am oprit-o
EL
Nu. N-ai oprit-o. Nu mă mai contrazice în felul ăsta nesuferit. Nu ai oprit-o! N-ai avea niciodată decenţa să nu mă torturezi. Mai ales acum, după ce m-ai otrăvit!
EA
Eu pe tine. Otrăvit! Eu pe tine!
EL
Tu pe mine. Tu, Hermiona. Tu cu plăcinta aia a ta de coacăze.
EA
N-am mai făcut de luni de zile plăcintă de coacăze. Oricum, şi cînd fac, tu nu mănînci.

EL
Da, nu ai mai făcut. Vrei să spui că te-ai oprit o vreme din planurile tale criminale. Oare ce să te fi oprit?
EA
Termină! Nu am făcut plăcintă de coacăze. Şi cînd fac, tu nu guşti.
EL
Păi e firesc să-mi apăr pielea. Ce ai vrea tu, Esmeralda? Să mă sinucid cu plăcintă ca să îţi dau ţie satisfacţie? Să mă îndop cu şoricioaică pentru ca să ai tu plăcerea de a mă vedea agonizînd? Hai??
EA
Of, Doamne! Nu ai mîncat din mîna mea decît plăcintă de vişine. De vişine, e clar? Şti bine...
EL
Aşa o fi. Dar mîinile tale, Brigitta, pot să transforme fiecare vişină într-o coacăză. Asta e. Îmi trăiesc ultimele clipe... Să-mi faci una ca asta după zece ani de căsnicie
EA
Sîntem,căsătoriţi doar de un an
EL
Un an. Un singur an. Dar mi s-au părut secole! Milenii, Clotilda.
EA
Clotilda, hai? N-ai nici pe dracu. Dacă ai chef să-ţi aminteşti nu mă cheamă Clotilda.
EL
Nu, nu te cheamă aşa. De acord. Dar după cum te porţi ar putea să te cheme şi Ursula! Şi Hepzibah, arătare!!
EA
Ursula, eu?
EL
Tu, bestie. Opreşte muzica.
EA
E oprită, omule!
EL
Mda... e oprită... e oprită... Aici în piept se va opri ceva. Adio, Gertruda!
EA
Eşti sănătos tun. Iar eu nu mă numesc Gertruda.
EL
Aha! Sigur! Chiar dacă m-ai vedea sucombînd la picioarele tale, chiar dacă aş scoate spumă roz pe gură, tot nu ai fi în stare să admiţi... să admiţi doar o clipă, de dragul meu, că nu te cheamă cum te cheamă. Nu. O vorbă să scot şi eu, şi gata! „Nu eşti, nu sînt, nu vreau...”
EA
Ia stai...

EL
Nu! Taci! Ah, coacăzele... coacăzele alea. Parcă au fost muiate în acid sulfuric. În acid le-ai muiat? Tu chiar nu ai conştiinţă, Dolcera.
EA
Dolcera? Eu?
EL
Da, tu. Nu poţi avea alt nume cînd stai de lemn şi îmi priveşti chinul cu ochii ăia verzi, de iazmă.
EA
Dar nu am ochii verzi.
EL
He! Măcar atîta consolare să am şi eu. Nu ai ochi verzi. Dar ciar dacă i-ai avea, tot nu ar curge din ei o lacrimă. O lacrimă pentru bietul Hans.
EA
Care Hans?
EL
Nici unul, vezi bine. Nu va mai fi nici un Hans. Ba şi din Tommaso al tău nu va mai fi nimic. Se duce îndată. Acuşi acuşi ai scăpat! Fii fericită, deci, Johana!
EA
Termină cu circul. Nu mă cheamă Johana.
EL
Sigur... Normal... E cea mai bună soluţie. Nu, nu eşti Johana, eşti o străină. Şi atunci de ce l-ai plînge pe bietul Hector. Puţină suferinţă, puţină zvîrcolire şi gata...
EA
Pot să întreb ceva.
EL
Dar scurt. Nu-i vreme!
EA
De ce spui că te cheamă Hector?
EL
Pentru că atunci cînd vine aia să întrebe: Cine se vaită aici? E Hector? Şi poate că din greşeală o să-l înhaţe pe el. Iar eu o să scap. Acum ai priceput?
EA
Bine, dar nu ai absolut nimic!
EL
Nimic? Nimic? Aşa crezi tu, Concetta!
EA
M-am săturat de poreclele asta şi de fasoanele tale.


EL
Da? Ei bine atunci ascultă-mă!! Ascultă-mă, Ninuşka! Sîngele meu nevinovat diluat cu otravă să cadă asupra ta. Să nu te mai spele nici apele mării. Şi cînd vei mai face plăcintă cu coacăze, să ţi se oprească în gît fiecare înghiţitură.
EA
Ce te mai prosteşti!
EL
Da, mă prostesc. E atît de uşor să te iluzinezi. Ei, Alfred nu are nimic. Se presteşte şi el aşa... Şi deodată... hîc... Şi Elberta rămîne singură. Singură vei rămîne, Elberta. Ah, mamă!!
EA
Nu-s mama ta!
EL
Am zis eu că eşti? Mi-am strigat mama. Ca orice om în ceasul fatal. Ştiu, Karina, ştiu... Ai fi vrut să-mi fi şi mamă. Să provoci un incest în familia noastră onorabilă. Dar nu te-am lăsat. Biata mama, neştearsă fie-i amintirea. Cum m-a sfătuit?! Ia seama pe cine alegi, maxi, ia seama. Nimeni nu mă va putea înlocui. Ce vorbe înţelepte. Atît a zis şi a pierit!
EA
Vezi că maică-ta e bine mersi!
EL
Da, este bine. Har Domnului! Ai fi dorit ca mama să dispară şi totuşi a rămas să mă vegheze, Renata.
EA
Hai, potoleşte-te. Te rog frumos.
EL
Mă rogi? Ai haz, Ciquita! Vrei să-mi împiedici moartea cu vorbe!
EA
Nu ai nimic.
EL
Nu mai vorbi atît. Sînt sătul de contrazicerile tale absurde. Nu mai au nici un rost. Pentru mine lumea se estompează. La urma urmei poţi să zici ce vrei. Mă pierd... dispar, Hanna!
EA
Nu înţelegde ce mă strigi Hanna cînd ştii foarte bine că nu mă cheamă Hanna.
EL
Dar cum să te strig? Miţa?! Ziţa!? Dăscăliţa? Te strig şi eu cum pot! Ca orice om în ultima clipă cînd toate numele i se îngrămădesc pe buze.
EA
Vai! Cît mă oboseşti cu aiurelile tale... Hai s-o luăm logic. Tu pretinzi că te cheamă Bruno... sau nu ştiu cum...
EL
Gura! Dă-mi o ţigară.
EA
Poftim.
EL
Ce crezi tu, Valencia? Că se aprinde singură?
EA
Poftim şi foc.
EL
O ţigară...Ultima. Şi un condamnat la moarte are acest drept. De ce mi-o refuzi? De ce? Cum poţi să mă refuzi, Candida?
EA
Vezi că o ai în mînă.
EL
Vezi că o ai în mînă... Văd! Nu pot şi eu să mă alint puţin. Nu pot să fac apel la sentimentele tale şi mă trezesc îndată cu replica tăiată. Mi-ai dat o ţigară. Şi ce? Ce-i cu asta? Mi-ai dat un imperiu? Eşti lipsită de tandreţe, Zenaida.
EA
Dar ce ai vrea să fac? Să mă pun la mintea ta?
EL
Să te pui, Gudruna. Să te pui fără ezitare! Adică eu vin acasă şi încep să mă plîng. Poate că sînt atins de o boală nemiloasă. Poate sînt lovit de nişte tîlhari. Mă sfîrşesc în faţa ta, cerşind o vorbă mai blîndă... Şi tu ce-mi zici? Nu eşti, nu ai, nu-ţi faci!!
EA
Dacă te văd în plină putere...
EL
De unde ştii tu, surioară, că sînt în putere? De unde ştii? Ce-i fi crezînd tu? Că Franz este un om care se stinge aşa, fără demnitate? Eu mă prefac cu ultimele forţe ca să nu-ţi sîngerez inima şi tu mă batjocoreşti, Lizuca.
EA
Lizuca?
EL
Da, bolnav! Bolnav! Dă-mi o ţigară!
EA
Dacă eşti bolnav, nu fuma.
EL
Fă ce ţi-am spus, Florenţa. Nu mă scoate din sărite!
EA
Nu-ţi dau nimic.
EL
Siegelinde! Ţigara!
EA
Nu. Eşti bolnav!

EL
Sînt teafăr.
EA
Aş. Nu delirezi?
EL
Nici pomeneală, Berenice. Nu am nimic!
EA
În sfîrţit! Ai recunoscut şi tu! Uite ţigara. Nu-ţi e ruşine să te porţi aşa? Eşti un măscărici.
EL
Eu, mărscărici? Poate... Dar un măscărici bolnav, Polina...
EA
Bolnav? Ziceai că n-ai nimic.
EL
Hai, hai Verona... Ce te tot faci că nu pricepi? Nu sînt bolnav pe dinăuntru
EA
Dar cum??
EL
Pe dinafară. Sînt încercuit. Sîntem încercuiţi, Minerva. Simt că în afara mea este un cerdc acre mă ţine prizonier. Mă strînge! E ceva din care nu pot scăpa
EA
Şi pentru asta faci pe nebunul?
EL
Sigur că da. E cea mai bună tactică, draga mea Ginevra! Cea mai bună. Cum se iese dintr-o încercuire? Ei?
EA
Habar n-am.
EL
Atunci nu te băga, Teodora. Lasă-mă pe mine. Sau cel mult ascultă-mă şi apoi urmează-mă. Nu ai tu încredere în Wilhem al tău?
EA
Bine... Fie şi Wilhem... Spune cum se iese...
EL
Porneşti la drum noaptea, deghizat. Te dai bine cu smac pe faţă. Auzi, Ines, şi începi să te strecori. Un mpas! Doi! Încă unul. Şi ochii îi ţii căscaţi să nu te zărească nimeni. Dar deodată faci un zgomot! Calci pe o tinichea. Zdrang!! Atunci sentinela strigă: Cine e?? Stai că trag! Care eşti acolo? Şi tu ce spui?? Ei?
EA
De unde vrei să ştiu?
EL
În ruptul capului nu spui cine eşti. Cel mult strigi: Sînt eu, Fernando. E totul în ordine.
EA
Zău?
EL
Da. Şi el ce spune?
EA
Nu ştiu.
EL
El se linişteşte. Zice: Aha, Fernando, tu eşti? M-ai speriat, frăţioare. Iar tu îţi vezi tiptil de drum. Acum ai priceput?
EA
Din cîte am înţeles, tu ai vrea să bat cîmpii ca tine?
EL
Da! Bate-i, bate-i Cristinne! Fă asta pentru mine. Nu pentru mine. Pentru noi. Să vezi cum trecem de uşor de încercuirea asta blestemată!
EA
Mă rog... Să încep?
EL
Începe iute, Cecilia. Acuşi se face ziuă.
EA
Vai, Ahile, scumpul meu cumnat! Oare de ce îţi este atît de rău în astă seară? Nu cumva ai mîncat plăcintă de coacăze?? De ce? De ce nu te-ai ferit!? Nu ştiai că ai stomacul delicat, că sămînţoasele te pot ucide?? Ah! Cum ai fost atît de imprudent chiar în preziua aniversării tale? Ce zici. O fi bine?
EL
Perfect. Dă-i înainte.
EA
Sînt atît de tristă, Rafael! Rum am putut să nu am grijă sî las la îndemîna ta o mîncare atît de toxică. Trebuia să îmi închipui, sărmanul de tine, că vei gusta şi astfel o să mori.
EL
Nu te osîndi, Antigona. Probabil aşa au vrut zeii şi ursitoarele.
EA
Oh, nu. Nu, Mihail Feodorovici, o să te faci bine. O să chem un doctor. Cel mai bun doctor. Te va vindeca el, cu siguranţă.
EL
Aş, Rixi! Ce doctor?! Mai bine trimite după popă.
EA
Vai, cît suferi! De ce nu pot eu să mor în locul tău?
EL
Vezi? Observi? Încercuirea începe să slăbească.
EA
Ce să-ţi mai fac eu, Zunis!?. Ce să-ţi aduc? Nu mai pot suporta să văd cum te roade sucul acid de coacăze.

EL
Nimic, Julieta. E prea tîrziu. Promite-mi doar că n-o să mă uiţi.
EA
Cum aş putea să te uit, Lorenzo, bunul meu văr? Ce zici? Nu-i prea de tot dacă îţi spun văr?
EL
Deloc. E chiar mai bine. Cu cît sînt mai murdare boarfele, cu atît le scotocesc paznicii mai puţin. Hai că mai e un pic. Vezi ce bine e cînd luptă doi în loc de unul? De ce nu te-ai dat de partea mea de la început?
EA
Vreau să-ţi mărturisesc un lucru, iubitul meu Partenie. Te-am înşelet de patrusprezece ori. Aş dori atît de mult să scapi, încît mi-aş tăia braţul drept pentru asta. Dar dacă va fi ca otrava asta blestemată să te răpună, măcar să ştiu că m-ai iertat. Mă căiesc! Fii generos cum te ştiu şi dezleagă-mă.
EL
Fii iertată, Bellona! Chiar de m-ai fi înşelat de o mie de ori, sufletul meu nu te-ar fi osîndit.
EA
Cînd mă gîndesc la mîna ta fină care cu atîta delicateţe ciugulea coacăzele din plăcintă... Cînd mă gîndesc la privirea ta naivă care nu a ştiut să ocolească spurcata buruiană... La intestinele tale dragi, acum perforate... Zic bine?
EL
Minunat, Agripina! Îmi uşurezi trecerea în infinit. Acum te las cu bine!
EA
Bunicule, nu!!
EL
Fără lacrimi, Celestina. Sînt împăcat. Poate că otrava aia de plăcintă nu a fost decît o lovitură meritată a soartei. Am fost rău. Am minţit, am furat, am fumat... Vezi? Vezi?? Luminile se depărtează, acum vom scăpa de ticăloasa asta de anxietate. Aproape am scăpat.
EA
Mai spun?
EL
Dar cum? Continuă.

EA
Ei bine, Panaiotachi, să ştii că eşti pe ducă. Şi totuşi uit ce mi-ai făcut. Uit serile cînd veneai acasă mirosind a vin şi femei, uit urmele de ruj, uit vînătăile pe care mi le-ai făcut cu şicul de la baston. Eu sînt o damă bună! Şi să mai ştii dumneata că te-am iubit. N-am făcut bine, dar te-am iubit cu patimă. Chiar dacă tu ai fost un pastramagiu. Te uit şi te iert. Mori în pace! Pa!

EL
Excepţional! Dacă începei aşa am fi fost acum departe. Îţi dai seama unde am fi ajuns? Da, Roza, am fi fost dincolo de porţile acestei nopţi. Eliberaţi! Însănătoşiţi de noi înşine!
EA
Prea tîrziu, Radamante! Tu vei fi doar un fum.
EL
Un duh, dar lîngă tine, Kira!
EA
Să nu te mai aud. Uite unde mai adus. M-am prefăcut atît, că nu mai ştiu nici cum mă cheamă!
EL
Aşa-aşa! Vertijul! E semnul că am depăşit orice încercuite. Acum simţi? Simţi că eşti cine nu eşti? Îmi dai dreptate? Eşti lămurită, biată Consuela!?
EA
Mai du-te naibii, Giancarlo! Eşti un farsor.
EL
Dar nu mă cheamă Giancarlo!
EA
Oricît te-ai preface, Sigfried! Pentru mine eşti acelaşi mîncător de coacăze verzi!
EL
Eu??
EA
Tu unchiuleţule. Tu, Grgor! Ce te mai ascunzi după degete!? Te îndopi cu plăcinte şi apoi tot tu te miri că ţi-e rău! N-ai decît să crăpi!
EL
Ţigară, Lotte!
EA
Na! Fumează, blestematule.
EL
Ce bine mă simt! Cînd te prefaci aşa, frînele slăbesc!
EA
Mă prefac? O să vezi tu pe naiba! Romulus! O să te căieşti pentru necredinţa ta!
EL
Sînt vindecat! Desprejmuit! Ce mult m-ai ajutat, Carmencita!
EA
Euforia ultimă! Simplă iluzie... Eşti terminat, Wolfgang.
EL
(îi cuprinde gîtul cu mîinile) Euforia ultimă? Oh, Liana, dulcea mea iubire, ce mult m-ai ajutat. Arta ţi-a fost atît de mare. Ce repede am trecut!

EA
Haide, Julien! Nu te amăgi! Oale şi Ulcele!
EL
Ultimele posturi! (o strînge de gît) Trecem! (o strînge de gît mai tare).
EA
(horcăind) Sigur, Erasm! Treci! Mai ai numai o clipă, frăţior vitreg!!
EL
(o strînge de gît definitiv, o omoară, ea atîrnă moartă în scaun)
Gata. Aşa... Biata Victoria... Ce liniştită doarme. Ca un copil, draga de ea. Emoţiile furişatului au dat-o gata. (ridică pleoapa să se convingă) Ei, bătrîne Cosimo, ai făcut-o şi pe asta! (Strigă spre culise) Hei, Miţo! Mîine la prînz să-mi faci nişte plăcintă de coacăze! Grozav mi-e poftă! Şi pune nişte Muzică!

MUZICA PORNEŞTE VIJELIOS. ÎNTUNERIC

(reprezentată în lectură publică în anul 20007. El - George Mihăiță, Ea - Delia Seceleanu, a făcut parte din volumul „Mephisto” (1993))