ca florile din mai

ca florile din mai


n-am mai trecut demult prin sat
și-mi spune
un om ce de pe-acolo a venit
că s-au înmulțit crucile
și-n cimitir
dar mai ales
pe marginea drumului

ăl cu remorca plină de porci
ăl cu microbuzul
și calea ferată
ăl cu ciocnirea frontală

merg spre biserică
privesc zăvoiul aproape negru
văd ciocadia cum curge
furioasă de parcă
n-a mai curs de cincizeci de ani

aud berzele
clămpănind a pustiu
și susurul neliniștit
al televizoarelor
încolo nicio lumină

ies din cimitir
o iau pe liniuță
și mă trezesc
că-mi spune satul „dumneata”
apoi că fug toți
într-o direcție necunoscută

nu înțeleg nimic
prind numai un murmur
doar cîteva cuvinte

ăl cu remorca
și cu calea ferată
ăl cu ciocnirea frontală