ca florile din mai

ca florile din mai


n-am mai trecut demult prin sat
și-mi spune
un om ce de pe-acolo a venit
că s-au înmulțit crucile
și-n cimitir
dar mai ales
pe marginea drumului

ăl cu remorca plină de porci
ăl cu microbuzul
și calea ferată
ăl cu ciocnirea frontală

merg spre biserică
privesc zăvoiul aproape negru
văd ciocadia cum curge
furioasă de parcă
n-a mai curs de cincizeci de ani

aud berzele
clămpănind a pustiu
și susurul neliniștit
al televizoarelor
încolo nicio lumină

ies din cimitir
o iau pe liniuță
și mă trezesc
că-mi spune satul „dumneata”
apoi că fug toți
într-o direcție necunoscută

nu înțeleg nimic
prind numai un murmur
doar cîteva cuvinte

ăl cu remorca
și cu calea ferată
ăl cu ciocnirea frontală

trecutul – o sărbătoare

tîmplarul îl știi
ții minte cum bătea el
cuiele în cosciuge din
două lovituri cu dosul teslei
intra tot cuiul nu-l
mai scotea nici dumnezeu
îl știi pe tîmplar
ei a îmbătrînit
de nu-l mai cunoști
abia se mai tîrăște
pînă la cîrciuma lui vasile
abia mai ridică paharul
albăstrui cu fundul gros
pînă bea cinzeci trece ora
și aprinsul unei țigări
durează pînă mîine

îl știi pe gropar știi
cum săpa ca un excavator
ce gropi făcea late adînci
abia îl mai vedea din ele
dădea de apă plutea mortul
în sicriu ca într-o bărcuță
ei bine a îmbătrînit dacă
pleacă spre cîrciuma lui vasile
la prînz ajunge către seară
și dacă bea o sută adoarme

dar pe bietul popă îl știi
ții minte cum prohodea
cu viteza sunetului
cum învîrtea cădelnița peste mort
ca pe ciocanul de la stadion
a-mbătrînit săracul noroc
cu enoriașii că-l duc cu mașina
pînă la cîrciuma lui vasile
îl leapădă pe primul scaun
și noroc cu vasile că-i mai
ridică paharul la gură

și pe vasile îl știi
slab cum era parcă
a pus carne pe el parcă
a crescut a întinerit învîrte
butoaiele ca jonglerii la circ
un bobîrnac dacă dă
vreunui bețiv cade ăla în nas
pe gropar și pe tîmplar
cînd îi dă cu capul de masă
se aude de la pod iar
pe sărmanul popă îl ia de guler
și-i repede paharul pe gît

unii spun că l-au văzut pe vasile zburînd
ca un liliac trecea peste sat

duminică dimineață

duminică dimineață

vin corbii
vin corbii
pe cîmpul de luptă
găsesc o oaste împietrită
fără generali
fără inamici
o singură oaste necomestibilă
înfiptă în pămîntul
bătătorit de goana cailor

vin pescărușii
vin pescărușii
pe plajă găsesc
o corabie pietrificată
fără căpitan
fără pînze
o corabie împlîntată
în nisipul netezit
de trecerea vîntului

în piața catedralei
doisprezece copii
în straie grele de gală
poartă lumînările albe
nu se vede flacăra lor
în soarele dimineții
abia se văd ele albe
și înalte cum sînt
mai clară apare umbra lor
pe marmura treptelor
și desupra se rotesc corbii
și desupra se rotesc pescărușii

trecătorul din karona (din pantera sus, pe clavecin, Ed. Tracus Arte -2011)

trecătorul din karona


trecea prin karona
un tip cam zdrențăros
nu privea pe nimeni
nu dădea bună ziua
un tip cam suspect
după el și-au zis cetățenii
după el și-au
șuierat polițiștii
după el pompierii
poate ne dă foc după el

ieșea insul acela
zdrențăros și suspect
din karona
nu privea pe nimeni
nu-și lua rămas bun
și toți cetățenii după el
toți chiar și copiii
își șopteau după el
cine știe cine e
cine știe unde se duce

rămăsese în urmă karona
și toți după el
după omul acela ciudat
toți șopteau după el
cine știe ce vrea să mai facă
da cine știe
ce planuri are mîrîiau
după el

și tot așa pînă s-a auzit tunetul
pînă a strălucit fulgerul
cu care zeii au prefăcut karona
în scrum albăstrui
în bile de zgură sticloasă

USR partener PROEDIT

Programul internațional inițiat de Uniunea Editorilor din RO (UER) PROEDIT (www.proedit.ro) are ca scop formarea angajaților din edituri pentru o Practică Editorială Profesională.
Uniunea Scriitorilor e partener la program. Scriitorii români (editori sau nu) sînt invitați să propună în termenul cel mai scurt teme pentru: seminarii (2-3 zile, 12-16 ore de training pentru aprox. 50 de persoane), Conferințe (o zi pentru 100 de persoane, inclusiv persoane neangajate în edituri). Scriitorii se pot și autopropune ca lectori pentru teme și perioade precis determinate. Pe situl proiectului există toate amănuntele. Primul termen - pentru fixarea calendarului pe 2011 este 1 martie 2011!
Persoană de contact din partea USR Horia Gârbea (horiagarbea@gmail.com).

Vis de-o noapte-n miezul verii (fragment)

William Shakespeare

Vis de-o noapte-n miezul verii

în românește de Horia Gârbea (proiect în lucru)

Actul I
Scena I

La Atena, în palatul lui Tezeu. Intră Tezeu, Hippolyta, Philostrat și alți curteni.

TEZEU
Se micșorează, Hippolyta, luna veche,
Dar lungi par patru zile ce-au rămas
Pînă la ziua nunții noastre. Al ei ceas
Cu luna nouă va veni pereche.
Ce cutră-i luna asta, de-abia scade...
Mori, hoașcă! Viața ta în gît îmi șade!

HIPPOLYTA
Dar patru zile iute se topesc
În patru nopți din care vise cresc
Și luna va fi nouă – arc de-argint
Deasupra nunții noastre strălucind

TEZEU
Hai, Philostrat! Pe tineri să-i stîrnești
Și duhul săltăreț să mi-l trezești,
Gonind cu glume și cu veselie
Tristețea-n groapa ei pentru vecie.

Philostrat iese

TEZEU
Vreau fast și voi alai măreț! Pe tine
Te-am cucerit luptînd cu spada-n mînă,
Dar pentru ziua nunții care vine
Doresc doar bucuria să rămînă.

Intră Egeu, Hermia, Lysander și Demetrius

EGEU
Ferice fii în veci, mîndre Tezeu!
Să fii iubit și-al nostru prinț mereu!
TEZEU
Îți mulțumesc. Ce vești, dragă Egeu?


EGEU
Plesnesc de supărat! Plîngerea-i grea
Și-i contra fiicei mele: Hermia.
Vino Demetrius. Nobil domn, el este
Ales de mine ca să-i fie mire.
Însă Lysander fata mi-o vrăjește
Sucindu-i mintea, din nefericire.
Tu-tu, Lysander, tu îi scrii poeme
O-ncînți cu vorbe dulci și, multă vreme,
I-ai tot cîntat și noaptea sub fereastră
Versuri de dor și inimă albastră.
Ai încîntat-o cu brățări din păr
Cu inelușe, broșe și gablonț,
Cu ghicitori și vorbe în răspăr,
Snoave-n doi peri și fleacuri. Ca un hoț
Ai zăpăcit prin haz și prostioare
Sărmana minte-a ei, neștiutoare.
Aceste marchizeturi o făcură
Din fiică bună - țoapă rea de gură:
Nu vrea să mă asculte! Deci, stăpîne,
Dacă aici, în fața ta, ea zice
Că nu-l vrea pe Demetrius, nu-mi rămîne
Decît să cer ca legea să se-aplice!
Că în Atena datina ne spune:
Copilu-i e părintelui dator,
Eu am făcut-o, eu pot s-o omor.
Ori cu Demetrius se lasă măritată,
Ori, după lege, va muri pe dată!

TEZEU
Ce zici de asta Hermia? Frumoaso,
Te sfătuiesc să-ți fie tatăl zeu
Iar soarta în a lui voință las-o.
Păpușă-i ești de ceară lui Egeu:
Porți chipul lui, dar voia părintească
Poate alege să te nimicească.
Demetrius e-un domn și-i cumsecade.

HERMIA
Lysander nu-i?

TEZEU
Ba e. Dar bine șade
Să-l iei pe cel ce tatăl l-a ales,
Chiar dacă nu ți-ar da inima ghes.

HERMIA
Aș vrea prin ochii mei să vadă tata.
TEZEU
Ai tăi să-i împrumute judecata!

Pantera sus, pe clavecin

E iminent și inevitabil!

În 2011, probabil în februarie, voi publica un nou volum de versuri:
„Pantera sus, pe clavecin”

Au trecut 8 ani de la precedentul: „Creșterea iguanelor de casă” (Ed. Vinea).
Din motive imposibil de elucidat am avut cîteva accese de inspirație care au umplut, în cîteva zile viitoarea carte. Cum ar fi spus Catrina Moromete: se vede că am intrat în anul morții.

Divorţ în direct (2005) - Fragment

Divorţ în direct

Scenariu teatral

Locuinţa modestă a unei familii
Terasa (curtea) unei case de cartier a fost amenajată ca studiou de televiziune. Mobilierul de bază e format din două scaune în spatele unui pupitru iar fundalul se schimbă ca panou rotativ sau prin tragerea unor cortine pe care sînt scrise numele emisiunilor: Ştirile Niţă, Taifasul de sîmbătă, Ora sănătăţii, Sportul Popular, În direct cu toţi ceilalţi etc. Reflectoarele sînt puse pe acest apartament banal, luminat banal. Un alt reflector luminează uşa de intrare, amenajată ca un portal cu neon prin care intră invitaţii speciali care apoi traversează casa. Sandu Niţă şi nevastă-sa, Mirabela Niţă sînt proprietari şi angajaţi unici ai postului.
(în imagine fotografie din spectacol la Club Spice în Festivalul Comediei Românești - FESTCO)
(...)
SANDU
(s-a repezit în studio) Încă puţină muzică pînă la…. Taifasul de sîmbătă seara. Prima ediţie din acest mileniu. Taifasul de sîmbătă seara cel mai tare talk show cu personaje vii în direct. Numai la TV Niţă. (muzica tare, peste muzică o sonerie)

Sandu deschide nervos, intră instalatorul, uşa funcţionează ca portal de platou, el e năucit o clipă apoi iese din cadru venind în casă

INSTALATORUL
(nici n-a sesizat că intrarea i-a fost filmată) Vă salut. Curge? Unde?
SANDU
Haideţi să începem.
INSTALATORUL
(scoţînd reflex o sculă din geantă) Ce începem?
SANDU
(îl instalează pe instalator în scaun, schimbă fundalul, Mirabela îl pudrează puţin)
Fii atent că intrăm în direct. (el dă să fugă) Stai, dom’le! Stai acolo, nu mişca.
INSTALATORUL
Dar…
SANDU
Stai jos că de aia te plătesc. (Mirabela a ieşit).
SANDU
Bună seara, bine aţi venit la Taifasul de sîmbătă seara. Prima ediţie din acest mileniu care de-abia a început. Deşi noi ştim că nu anul 2005 este cel dintîi al mileniului III, îl considerăm ca pe un prag al devenirii noastre şi putem spune că l-am trecut cu dreptul. Îl rugăm pe invitatul nostru să se prezinte…
INSTALATORUL
Păi eu…păi cum să…
SANDU
Prezentaţi-vă…Sigur, emoţii…
INSTALATORUL
Nu, dom’le, da’…
SANDU
Sînteţi pentru prima dată oaspete…
INSTALATORUL
Nu sînt oaspete. Eu sînt instalator…
SANDU
Instalator, o meserie utilă, o meserie nobilă! Fără de care apa, această resursă lichidă, ăăă…ar înceta să curgă…
INSTALATORUL
(începe să fie conştient de poziţia în care se află) Pentru reparaţie trebuie oprită.
SANDU
Da, este oprită. Dar apoi ţîşneşte cu putere. Nu v-aţi prezentat. Vă numiţi…
INSTALATORUL
Sarmizu Costel, 45 de ani. Căsătorit.
SANDU
Foarte bine. Invitatul nostru a depăşit tracul debutului. Domnu’ Sarmis, Ce credeţi că trebuie făcut, în ghilimele nu-i aşa, pentru ca totul să nu curgă. Noi ştim de la greci că totul curge, dar situaţia noastră economică n-ar trebui…
INSTALATORUL
(încurajat) Păi n-ar trebui. Dar nu vine de la greci, că grecii e puţini dom’le. Da’ arabii? Da’ chinezii?! Că ăştia să taie între ei s-aruncă la chiuvetă dom’le. Nu mai poţi să desfunzi… Chiuveta dacă o înfunzi cu resturi înţelegi… Nu se poate să mai…Şi te costă.
SANDU
Deci ce părere aveţi despre situaţia economică?
INSTALATORUL
Deci…eu nu mă pricep…
SANDU
O simplă părere.
INSTALATORUL
Deci eu nu mă pricep. Dar văd şi eu că nu mai merge. Unde te duci n-are lumea bani să te plătească, faci un veceu, ceva nu te plăteşte, toţi umblă cu ţepe, cu probleme. Adică lumea nu e cinstită pentru că statul.
SANDU
Statul?
INSTALATORUL
Deci, da.
SANDU
Exact. Iată miezul chestiunii. Ce trebuie să facă statul? Să intervină în viaţa cetăţenilor?
INSTALATORUL
Statul să-şi facă datoria dom’le. Adică nu pentru că…Adică nu, dacă eu am probleme cu nevasta sau ceva, să se bage statul. Nu să să bage unde nu îl priveşte pe el ca stat. Nu, dar în chestiuni care îl priveşte. (gesticulează) E? Că e şi chestiuni care priveşte statul. Îmi pare rău. Da’ asta e!
SANDU
E un punct de vedere interesant.
INSTALATORUL
(ambalat) Păi e interesant. Deci nu. Că dacă eu muncesc o lună…Nu să vină altu’…
SANDU
Un moment avem un telefon (scoate de sub masă un telefon). Alo! Bună seara.
INSTALATORUL
Deci… Da. Că şi telefonul s-a scumpit…
SANDU
(îl calmează) Un moment. (în telefon) Alo! Sînteţi în direct.
VOCE DIN OFF:
Mă numesc Culbuc Marin sînt din Bucureşti şi aş vrea să-l întreb şi eu pe domnul invitat dacă dînsu’ plăteşte impozit. Viu şi eu şi pui şi eu această întrebare deoarece dînşii vin, repară, nu taie chitanţă şi statul, de care vorbeşte, nu încasează nici un venit. E just?
INSTALATORUL
Eu ştiu ce vrei dumneata să zici.
VOCE DIN OFF:
Eu viu ca pensionar şi spui: eu depind de buget şi dacă dumnealui…(vocea scade, se pierde)
SANDU
(în receptor) Alo! Alo! Da, eu vă aud, dar nu se aude în platou. Da, îl întreb. Puteţi răspunde.
INSTALATORUL
Ce să răspund dom’le? Ce eu am firmă? Am eu sereleu să plătesc impozit? Dacă omu’ n-are bani şi-mi dă o ţuică să plătesc impozit?
SANDU
(îi explică ce aude la telefon) Zice că e vorba de veniturile băneşti.
INSTALATORUL
Deci pentru că mă luaţi la filosofie vă spun şi eu… Dar alocaţia?
SANDU
(prima dată perplex) Ce alocaţie?
INSTALATORUL
Alocaţia la copil. Că poate dînsu’ (arată telefonul) n-are copii. Ia daţi-l încoace!
SANDU
Nu încălcaţi regulile! Vă rog, regulile dialogului democratic.
INSTALATORUL
(ia receptorul) Dumneata ai copii? Am nevastă şomeră, domnule. Eu pe vremea odiosului…
SANDU
(intercalat de interjecţiile instalatorului, încercînd să-i ia receptorul) Vă rog! Să respectăm… Dialogul… În ţările europene…
INSTALATORUL
Aicea nu sîntem în ţările eropene. Şi dacă eu am o părere…O să ieşim în stradă.
SANDU
(în telefon) La revedere. (Instalatorului, revenind “moderator”) Aţi ridicat chestiunea spinoasă a protestului public, deci stradal dacă pot să mă exprim aşa.
INSTALATORUL
O ridic pentru că nu se mai poate. Vrea să pună impozit şi pe munca mea. Pe muncă vrei mata să pui impozit? Şi dacă plătesc, unde e banii. Că primăria nu pune becuri, eu care vin noaptea, mă iau cîinii de la capu’ străzii. (sună telefonul)
SANDU
(în telefon) Bună ziua! Bună seara! Da…Da, vă aud… Îl avem la telefon pe domnul viceprimar Bucilescu. Da. Nu. Nu se aude în platou, o mică defecţiune. Mulţumesc. La revedere. Iată, dezbaterea noastră incită la dialog. Domnul viceprimar îl întreabă pe invitat dacă nu i se pare că iluminatul nostru nu s-a îmbunătăţit în ultimele două luni şi dacă ştie ce buget are primăria.
INSTALATORUL
(tare şi aplecat în faţă, parcă primarul ar fi în faţa lui) Domnu’ primar! Domnu’ Bucilescu! Eu nu v-am votat dom’le. Nu mă interesează pe mine bugetul. O să mă intereseze cînd o să fiu în locul dumitale.
SANDU
Totuşi vă rog să vă temperaţi, întrucît dezbaterea democratică…
INSTALATORUL
(în picioare, gesticulează în faţa unui primar imaginar) Poate că eu cînd o să fiu în locul dumitale n-o să fac chefuri la Hanul Cucului cu anumite fete care ştiţi dumneavoastră de unde vin.
SANDU
Lucrul acesta este foarte grav. Dacă aveţi probe…
INSTALATORUL
Numai eu ştiu ce-am găsit cînd m-a chemat ăştia la han să repar unde a chefuit ei.
SANDU
Domnule Marin…
INSTALATORUL
Sarmizu Viorel mă numesc.
SANDU
Domnu’ Sarmizu…Parcă ziceai de Costel.
INSTALATORUL
Că mi-a fost şi scîrbă. Că vine din Turcia.
SANDU
Cine?
INSTALATORUL
Alocaţia la copil. Că poate dînsu’ (arată telefonul) n-are copii. Ia daţi-l încoace! Pe mine mă cheamă Viorel sau Costel, poate sînt chiar un anonim. Ia dă-l încoace.
SANDU
Vă rog, regulile dialogului democratic.
INSTALATORUL
(ia receptorul) Dumneata ai copii? Am nevastă şomeră, domnule. Eu pe vremea odiosului…
SANDU
(intercalat de interjecţiile instalatorului, încercînd să-i ia receptorul) Vă rog! Domnu’ Costel!
INSTALATORUL
Sarmizu Viorel mă cheamă. Domnu’ Buciloi! Să respectăm! Să respectăm dialogul… În ţările eropene…Dumneata ca primar ce faci ca să intrăm în Eropa? Vrei să zici că sîntem în Eropa şi…
SANDU
Aicea nu sîntem în ţările europene. Sîntem la televiziunea mea şi nu vă dau voie.

Reginele - de Normand Chaurette - Traducere (fragment)

REGINELE

de Normand Chaurette
versiune în limba română de Horia Gârbea

Persoanele

Anne Dexter – sora lui Eduard, George şi Richard
Anne Warwick – viitoarea regina a Angliei
Isabelle Warwick - sora ei, soţia lui George
Regina Margareta – fosta regina a Angliei
Regina Elisabeta – regina Angliei, soţia lui Eduard
Ducesa de York - mama lui Anne Dexter, Eduard, George si Richard

Zarva reginelor

-Pleci?
-Cobor.
-Vom pogorî.
-Vin dintr-un vîrf.
-Eu plec, adio.
-Şi tu?
-Să urcăm.
-Mă voi sălta de la pămînt.
-Să urcăm.
-Adio, deci.
-Unde cobori?
-Rămîi acolo.
-E treaba mea ce fac.
-Adio.
-Adio.
-Ai grijă.
-Nu se mai vede nimic în Londra.
-Atunci fă-te că nu mă vezi.
-Ce e ciudat...
-Majestate!
-Taci!
-Pretinde că este...
-Adio.
-Nu că a fost ce-a fost.
-Cu o mînă dă.
-Exclamă.
-Uite cine vorbeşte.
-Cu alta ia.
-„Oh, micuţa mea Anglie”.
-Cade peste tine.
-Copilaşi, vă iubesc!
-Cine? Georges?
-Eduard.
-El nu-i departe de Anglia.
-Turme bolnave.
-Ce nenorocire!

Anna şi Isabella, surorile lui Warwick.

ANNA WARWICK

Crede-mă, Anne Dexter
Furtuna asta este negreşit
Cea mai cumplită după ani şi ani.
Ai mers oare spre Nord
Cu vînt în faţă?
Aş face pe doi bani prinsoare că
Elisabeth, regina, fu săltată
Precum un fulg şi dusă pe pustie.
Căci vîntul n-o iubeşte, e potrivnic
Ilustrei sale majestăţi. Duşman e vîntul
Acestei doamne. Da, el e potrivnic.
Doar aminteşte-ţi vînătoarea noastră
De păsări. Mai ţii minte oare
La ce-nălţimi se ridicau atunci
Şoimii fratelui tău?
Şi-apoi... cît de atent privea
La păsările sale Richard cum
El căuta să înţeleagă zborul,
Puterea lor din muşchi şi cea din oase
Care le ajuta să se înalţe
Spre cer. Da, el privea atent!
El care nici un pas pe jos nu poate face
Fără să şchioapete. Nu, Lady Anne!
Nu şchiopătatul său, de care rîd,
M-a stingherit
Cînd Richard, ca o fiară,
S-a luat de mine chiar în faţa lumii.
Clipe de iad au fost.
Mă străduiam să mai zîmbesc,
Eu nu voiam
Să îl jignesc mai rău
Decît natura însăşi a făcut-o.

Orice-ar fi zis
La fel de şchiop suna
Pe cît îi este mersul. De aceea
Aştept cînd face el un pas
Spre răsărit,
Şi spre apus mă-ndrept să-i fug din cale.
Îmi pare lumea mică
La cît de des cu Richard mă-ntîlnesc.
Dar nu atît mă hărţuieşte Richard,
Pe cît ai săi. Familia lui regală.
Nu le pasă
Că-ncerc să-l ţin de rău şi îşi ascut
Privirile şi limba contra mea.
Şi mă vorbesc de rău în tot ce fac.
Doar tu, Anne Dexter, numai tu nu ai
Rostit încă nimic, nu m-ai bîrfit.
Dar fiindcă taci,
Atunci cînd doamnele regine mă atacă,
Dacă le spun despre tăcerea ta,
Ele răspund că te gîndeşti la mine
Cu răutate. Iar apoi se luptă
Una cu alta. De aceea noi
Sîntem unite: tu prin ura lor
Pe care o stîrneşti iar eu prin vorbe
Şi răutăţi pe care le rostesc
Stîrnind pe Richard. El ţinteşte tronul
Şi ele şitu că de-i devin soţie
Voi deveni de-asemeni şi regină.

Desigur... Ştiu... Eduard încă trăieşte
Chiar dacă, dimineaţă, a căzut
Din nou în agonie, dar e viu.
Iar George, alt frate ce-ai putea să-l pierzi,
Ca eu s-ajung la tron...
Şi George e viu.
Însă vezi bine:
Cînd George şi Eduard ar muri
E rîndul meu.
Să mă trezesc regină.

La urma urmei Richard e infirm...
Schilod, dar nu hidos, nici rău de tot
Infirm, de fapt, pe jumătate numai.
Ştiu ce se spune în familia voastră,
Dar cîţi văzură cu adevărat
Colţii lui lungi de care se vorbeşte
Că i-au crescut în gură chiar din faşă?
Se spune că, născut de două ceasuri,
Avea dinţi aprigi puşi pe muşcătură.
Dar cine i-a văzut şi cine ştie
Că s-au ivit să muşte neamul nostru?
Hai, fii cinstită, oare pînă azi
Richard muşcă din carnea ta?
Nu cred.
El muşcă doar mîncarea.
Dar ştii bine
Că sînt bărbaţi ce muşcă din soţie.

Nu, Anne Dexter, îţi spun curat,
Ideea să domnesc îmi face silă.
Mă prigoneşte ca un vis urît
Eu nu doresc pe insula aceasta
Să fiu regină.

A născut regina
Elisabeth, doi prunci. Atît mai bine!
Vor moşteni
Ei tronul.
Gîndul ăsta bun.
M-ar face să mă simt mai uşurată.
De nu cumva văzduhul otrăvit
Din ăst palat, n-ar fi, ca şi la Londra
Cu totul neprielnic dinastiei!

(imagine dintr-o montare a piesei la Grenoble în 2008)

Din „Făt-Frumos din Lună” - roman-basm

Ruga grămăticului

Slavă Tatălui, Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, carele ai călcat cu moartea pre moarte spre mîntuirea noastră, miluieşte-ne pre noi! Şi apără-ne de Cel Viclean care neobosit urzeşte cu şleahta lui blestemată de spriduşi, pricolici, moroi, strigoi, vîlve, balauri, zmei şi celelalte la surparea credinţei noastre şi la prăbuşirea omului în Iadul cel fără de fund. Şi ajută-ne să înţelegem tîlcul basmelor ce laudă slava Ta şi a Tatălui spre luminarea noastră.
Binecuvîntat eşti, Doamne! Învaţă-ne pre noi îndreptările tale! Şi ajută-mă pre mine, păcătos grămătic, să izvodesc ce am auzit de la bătrîni ce ştiau de la bătrînii lor. Ca să nu se piardă astă poveste. Că astă poveste, ca toate poveştile, spune numai una şi adevărată: că puterea şi slava sînt la Dumnezeu şi El îl prăvale în întunericul de unde a ieşit pe făcătorul relelor şi împingătorul în păcate, cel care nu cutez a-i scrie numele ca să nu chem asupra mea blestemul.
Mare, bun şi milostiv este Domnul Dumnezeul nostru, stăpînul celor ce se văd şi al celor nevăzute! Iar noi, oamenii? Umbre pe pămînt, umbre ale umbrei, ce trecem din voia Lui. Ce ne rămîne alta decît să petrecem viaţa noastră în credinţă pentru a ne bucura de fericita Înviere? Căci a zis Ecelesiastul de viaţă: deşarta deşertelor, toată este deşartă şi numai goană şi vînătoare de vînt. Iar adevărata viaţă în Ceruri este, pentru cei drepţi.
Dar, ca să ne facem cale spre Porţile Cereşti, trebuie să ne ferim de Cel Viclean, căruia nici numele nu este bine să îl rostim, şi de slujitorii lui aufrisiţi şi pidosnici. Iar aceştia sînt mulţi ca oştirile lui Satan şi sînt spiriduşii, zburătorii, strigoii, moroii, vîlvele, cotoroanţele, ielele, joimăriţele, balaurii, zmeii şi cîţi alţii. În toată clipa omul trebuie să fie gata să-i întîlnească şi să-i prigonească. Şi se va feri să cadă în slujba lor, că atunci şi el se va face moroi sau strigoi şi nu mai poate nădăjdui la treapta de sus a scării cereşti.
Că odată intrat dracul în om, sub oricare chip, foarte greu mai iese. Nu iese totdeauna. Nici chiar dacă este mînat cu afuriseniile din Molitvelnicul Sfîntului Vasile cel Mare, anume: “Te blestem pe tine, începătorul răutăţilor, căpetenia împotrivirii şi urzitorul vicleniei! Te blestem pe tine, cel aruncat din lumina de sus şi surpat pentru mîndrie în întunericul adîncului”. Şi celelalte.
Încît mai bine este omul să se ferească şi să ştie că îi arde crucea pe Azazel şi pe ai săi, iar asupra celui drept aceşti răzvrătiţi nu au putere. Iar drepţii vor vedea la urmă faţa lui Dumnezeu.
Ajută, Doamne, gîndului meu să se lumineze ca să pot izvodi această poveste, pune, Doamne, cerească mîna ta asupra mîinii mele ce scrie cuvintele, apără-mă, Doamne, pre mine, robul tău, de păcatul zăbavei înaintea scrisului precum şi de păcatul scrisului de vorbe prea multe şi fără de rost! Fereşte-mă, Doamne, de trufia de a mă crede mai presus de cei ce vor ceti povestea mea ca şi de ipocrizia de a mă preface mai prejos decît ei pentru a le cerşi zîmbetul şi îndurarea. Pentru că zîmbet şi îndurare pentru muritor numai la Tine se află şi cine nu adună cu Tine, acela risipeşte şi cine scrie alta decît cuvîntul Tău, acela minte şi îi sminteşte pe cei ce îl citesc.
Încă mă mai rog pentru mîntuirea mea şi a celor ce mă citesc, a drepţilor editori, corectori şi zeţari ce tipăresc povestea aceasta, a cinstiţilor şi de Dumnezeu iubitorilor zugravi şi desenatori cu plaivazul şi coloarea, a tăietorilor şi legătorilor poveştii acesteia. Fie cu toţii apăraţi de rele, iar povestea, ce din mîinile noastre iese şi în inima cititorilor intră, să fie limpede şi de Domnul slăvitoare, dreaptă în credinţă şi ferită de ispitele ereziei şi păcatului.
Ori, dacă am greşit în povestea aceasta cu gîndul sau cu fapta, iartă-mă, Doamne, după mare mila Ta, că nu e om să nu greşească, mai ales dacă e scriitor, ci Tu singur eşti fără păcat şi sub lumina Ta se năruie Cel Viclean şi sub bătaia Ta se cocîrjează spinarea diavolului. Iar greşeala mea a fost săvîrşită fără de voie. Căci cu gînd curat m-am apropiat de hîrtia aceasta şi cu inimă curată am lăsat pe ea cerneala aceasta căutînd a sluji cuvîntului Tău acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!

Autorele