Din casa liftului

Adrian Pârvu

       Din casa liftului                   

(parodie la "Din lift" de Horia Gârbea)

Liftul e  înţepenit

în casa lui

în blocul meu

în lift sunt doi îngeri

unul e Ioan Es. Pop

cu care m-am întîlnit

ieri în Piaţa Romană

celălalt e Ioan Flora

cu care am fost

pe Strada Culturii

unul vrea să o ia la dreapta

celălalt vrea să o ia la stânga

dar liftul

nu merge decât în sus

şi în jos

iată de ce acum

liftul stă pe loc

nedumerit

nu pot fără pălărie

deci

îmi iau pălăria în mâini

şi cobor pe scări

asta mă omoară

cu zile

Negustorul din Veneția - ACUL II, Scena 7

William Shakespeare  - Negustorul din Veneția

Traducere și note de Horia Gârbea

ACTUL II

Scena 7

Intră Porția și Nerissa, împreună cu Prințul Marocului, acesta  urmat de cei doi servitori ai săi

PORȚIA:        Strîngeți perdelele ca să privească

                        Nobilul prinț casetele acelea.

                        (Marocanului) Acum alege.

MAROCANUL: Prima-i de aur și pe dînsa scrie:

                        „Dacă m-alegi, iei dar rîvnit de mulți”.

                        A doua, de argint, promite astfel:

                        „Cine m-alege ia cît merit are”.

                        A treia, plumb funebru, dă povață:

                        „Cine m-alege riscă tot ce are”.

                         Cum o să știu de am ales ce-i bine?

PORȚIA:        Prințule, una dintre ele are

                        Portretul meu. Dac-o alegi, m-ai luat.

MAROCANUL: Un zeu să-mi spună cum s-aleg! Să văd

                        Din nou ce este scris pe fiecare.

                        Ce scrie pe caseta ce-i din plumb?

                        „Cine m-alege riscă tot ce are”.

                        Să riști? Pentru un plumb? Să riști pe plumb?

                        Cînd omul riscă, vrea să și cîștige,

                        Speră că o să tragă vreun folos.

                        Celor cu minte nu le place zgura.

                        Iar eu pe plumb nu sînt dispus să risc.

                        Ce scrie pe argintul virginal[1]?

                        „Cine m-alege ia cît merit are”.

                        Cît merit are? Ia stai, marocane,

                        Să judeci drept, văzînd cît valorezi.

                        După această chibzuială eu aș zice

                        Că am virtuți destule. Dar se poate

                        Ca ăst destul să nu-mi ajungă astăzi

                        Spre-a cuceri pe doamna ce-o doresc.

                        Și totuși, de m-aș teme că n-o merit

                        Ar însemna să mă disprețuiesc.

                        Meritul meu: obîrșia și averea.           

                        Asemeni educația și purtarea.

                        Dar cel mai mare merit: c-o iubesc.

                        Ce-ar fi să nu merg mai departe și s-aleg?

                        Dar să mai văd ce s-a gravat pe aur:

                        „Dacă m-alegi, iei dar rîvnit de mulți”

                        De doamnă-i vorba. O dorește-o lume!

                        Din patru colțuri de pămînt sosesc

                        Pentru a-i săruta icoana vie.   

                        Pustiu Hyrcanian[2] și mari întinderi

                        Sălbatice-n Arabia-s căi bătute

                        De prinți ce vin pe Porția s-o vadă.

                        Tărîmul mării are falnic rege,

                        Gata să scuipe cerul[3], dar nu poate

                        Împiedeca străini de toată teapa

                        Să treacă peste el ca peste gîrlă

                        Pe Porția s-o vadă. Chipul ei

                        Ceresc este într-una din casete.

                        Să fie-n cea de plumb? Ce erezie

                        Ar fi s-o cred. Căci plumbul grosolan

                        Nu-i demn nici giulgiul Porției să-l cuprindă.

                        Să fie oare-nchisă în argint?

                        Față de aur, prețul e-o zecime[4].

                        Păcătuiesc gîndind așa. O piatră

                        Atît de scumpă se montează-n aur.

                        În Anglia se află o monedă

                        Pe care e înfățișat un înger.[5]

                        Aici se află îngerul închis

                        În aur pur ca într-un pat de nuntă.

                        Dați cheia. Pe aceasta o aleg.

PORȚIA:        Ia cheia prințule și dacă îmi găsești

                        Chipul, voi fi a ta. (Prințul marocan descuie caseta)

MAROCANUL:                                 La dracu! Ce-i?

                        E-o hîrcă moartă și-n orbita ei

                        Se află un mesaj. Îl voi citi:

                                    (Citește)

                                    Nu-i aur tot ce-a lucit

                                    (Cum poate ai-mai auzit).    

                                    Mulți chiar viața și-au tocmit

                                    Să vadă al meu sclipit.

                                    În sicriul aurit

                                    Tot viermii s-au cuibărit.

                                    Dacă nu te-ai fi pripit

                                    Alt răspuns ai fi primit.

                                    Hai, pețitul s-a sfîrșit.

                                    Ai fost cald și te-ai răcit.

                        Adevărat că m-am răcit, chin în zadar.

                        Să plece soarele, venit-a gerul iar.

                        Adio, Porția. Sufletu-mi distrus

                        Nu va rămîne nicio clipă-n plus.

                                                                                    (Iese)

PORȚIA:        Ce-i ce-s ca el se dau bătuți frumos.

                        La fel s-aleagă toți. Perdeaua jos.

                                                                                    (Ies toți)

---

[1] Posibilă aluzie la strălucirea argintie a Lunii, asimilată zeiței Diana, zeiță a castității.

[2] Hyrcania era o zonă din Persia, în sud-estul Mării Caspice cunoscută pentru ariditatea ei dar și pentru tigrii aflați acolo, fapt menționat de Virgiliu.

[3] Aluzie la zeul Poseidon (Neptun), stăpînul mărilor.

[4] Exegeții au stabilit că la sfîrșitul secolului al XVI-lea acesta era chiar raportul real al prețului argint-aur.

[5] Aluzie la o monedă de aur din epocă, de zece shilingi,  denumită „îngerul” pentru că avea pe una dintre fețe imaginea Arhanghelului Mihail ucigînd balaurul. 

ca florile din mai

ca florile din mai


n-am mai trecut demult prin sat
și-mi spune
un om ce de pe-acolo a venit
că s-au înmulțit crucile
și-n cimitir
dar mai ales
pe marginea drumului

ăl cu remorca plină de porci
ăl cu microbuzul
și calea ferată
ăl cu ciocnirea frontală

merg spre biserică
privesc zăvoiul aproape negru
văd ciocadia cum curge
furioasă de parcă
n-a mai curs de cincizeci de ani

aud berzele
clămpănind a pustiu
și susurul neliniștit
al televizoarelor
încolo nicio lumină

ies din cimitir
o iau pe liniuță
și mă trezesc
că-mi spune satul „dumneata”
apoi că fug toți
într-o direcție necunoscută

nu înțeleg nimic
prind numai un murmur
doar cîteva cuvinte

ăl cu remorca
și cu calea ferată
ăl cu ciocnirea frontală

trecutul – o sărbătoare

tîmplarul îl știi
ții minte cum bătea el
cuiele în cosciuge din
două lovituri cu dosul teslei
intra tot cuiul nu-l
mai scotea nici dumnezeu
îl știi pe tîmplar
ei a îmbătrînit
de nu-l mai cunoști
abia se mai tîrăște
pînă la cîrciuma lui vasile
abia mai ridică paharul
albăstrui cu fundul gros
pînă bea cinzeci trece ora
și aprinsul unei țigări
durează pînă mîine

îl știi pe gropar știi
cum săpa ca un excavator
ce gropi făcea late adînci
abia îl mai vedea din ele
dădea de apă plutea mortul
în sicriu ca într-o bărcuță
ei bine a îmbătrînit dacă
pleacă spre cîrciuma lui vasile
la prînz ajunge către seară
și dacă bea o sută adoarme

dar pe bietul popă îl știi
ții minte cum prohodea
cu viteza sunetului
cum învîrtea cădelnița peste mort
ca pe ciocanul de la stadion
a-mbătrînit săracul noroc
cu enoriașii că-l duc cu mașina
pînă la cîrciuma lui vasile
îl leapădă pe primul scaun
și noroc cu vasile că-i mai
ridică paharul la gură

și pe vasile îl știi
slab cum era parcă
a pus carne pe el parcă
a crescut a întinerit învîrte
butoaiele ca jonglerii la circ
un bobîrnac dacă dă
vreunui bețiv cade ăla în nas
pe gropar și pe tîmplar
cînd îi dă cu capul de masă
se aude de la pod iar
pe sărmanul popă îl ia de guler
și-i repede paharul pe gît

unii spun că l-au văzut pe vasile zburînd
ca un liliac trecea peste sat

duminică dimineață

duminică dimineață

vin corbii
vin corbii
pe cîmpul de luptă
găsesc o oaste împietrită
fără generali
fără inamici
o singură oaste necomestibilă
înfiptă în pămîntul
bătătorit de goana cailor

vin pescărușii
vin pescărușii
pe plajă găsesc
o corabie pietrificată
fără căpitan
fără pînze
o corabie împlîntată
în nisipul netezit
de trecerea vîntului

în piața catedralei
doisprezece copii
în straie grele de gală
poartă lumînările albe
nu se vede flacăra lor
în soarele dimineții
abia se văd ele albe
și înalte cum sînt
mai clară apare umbra lor
pe marmura treptelor
și desupra se rotesc corbii
și desupra se rotesc pescărușii

trecătorul din karona (din pantera sus, pe clavecin, Ed. Tracus Arte -2011)

trecătorul din karona


trecea prin karona
un tip cam zdrențăros
nu privea pe nimeni
nu dădea bună ziua
un tip cam suspect
după el și-au zis cetățenii
după el și-au
șuierat polițiștii
după el pompierii
poate ne dă foc după el

ieșea insul acela
zdrențăros și suspect
din karona
nu privea pe nimeni
nu-și lua rămas bun
și toți cetățenii după el
toți chiar și copiii
își șopteau după el
cine știe cine e
cine știe unde se duce

rămăsese în urmă karona
și toți după el
după omul acela ciudat
toți șopteau după el
cine știe ce vrea să mai facă
da cine știe
ce planuri are mîrîiau
după el

și tot așa pînă s-a auzit tunetul
pînă a strălucit fulgerul
cu care zeii au prefăcut karona
în scrum albăstrui
în bile de zgură sticloasă

USR partener PROEDIT

Programul internațional inițiat de Uniunea Editorilor din RO (UER) PROEDIT (www.proedit.ro) are ca scop formarea angajaților din edituri pentru o Practică Editorială Profesională.
Uniunea Scriitorilor e partener la program. Scriitorii români (editori sau nu) sînt invitați să propună în termenul cel mai scurt teme pentru: seminarii (2-3 zile, 12-16 ore de training pentru aprox. 50 de persoane), Conferințe (o zi pentru 100 de persoane, inclusiv persoane neangajate în edituri). Scriitorii se pot și autopropune ca lectori pentru teme și perioade precis determinate. Pe situl proiectului există toate amănuntele. Primul termen - pentru fixarea calendarului pe 2011 este 1 martie 2011!
Persoană de contact din partea USR Horia Gârbea (horiagarbea@gmail.com).

Vis de-o noapte-n miezul verii (fragment)

William Shakespeare

Vis de-o noapte-n miezul verii

în românește de Horia Gârbea (proiect în lucru)

Actul I
Scena I

La Atena, în palatul lui Tezeu. Intră Tezeu, Hippolyta, Philostrat și alți curteni.

TEZEU
Se micșorează, Hippolyta, luna veche,
Dar lungi par patru zile ce-au rămas
Pînă la ziua nunții noastre. Al ei ceas
Cu luna nouă va veni pereche.
Ce cutră-i luna asta, de-abia scade...
Mori, hoașcă! Viața ta în gît îmi șade!

HIPPOLYTA
Dar patru zile iute se topesc
În patru nopți din care vise cresc
Și luna va fi nouă – arc de-argint
Deasupra nunții noastre strălucind

TEZEU
Hai, Philostrat! Pe tineri să-i stîrnești
Și duhul săltăreț să mi-l trezești,
Gonind cu glume și cu veselie
Tristețea-n groapa ei pentru vecie.

Philostrat iese

TEZEU
Vreau fast și voi alai măreț! Pe tine
Te-am cucerit luptînd cu spada-n mînă,
Dar pentru ziua nunții care vine
Doresc doar bucuria să rămînă.

Intră Egeu, Hermia, Lysander și Demetrius

EGEU
Ferice fii în veci, mîndre Tezeu!
Să fii iubit și-al nostru prinț mereu!
TEZEU
Îți mulțumesc. Ce vești, dragă Egeu?


EGEU
Plesnesc de supărat! Plîngerea-i grea
Și-i contra fiicei mele: Hermia.
Vino Demetrius. Nobil domn, el este
Ales de mine ca să-i fie mire.
Însă Lysander fata mi-o vrăjește
Sucindu-i mintea, din nefericire.
Tu-tu, Lysander, tu îi scrii poeme
O-ncînți cu vorbe dulci și, multă vreme,
I-ai tot cîntat și noaptea sub fereastră
Versuri de dor și inimă albastră.
Ai încîntat-o cu brățări din păr
Cu inelușe, broșe și gablonț,
Cu ghicitori și vorbe în răspăr,
Snoave-n doi peri și fleacuri. Ca un hoț
Ai zăpăcit prin haz și prostioare
Sărmana minte-a ei, neștiutoare.
Aceste marchizeturi o făcură
Din fiică bună - țoapă rea de gură:
Nu vrea să mă asculte! Deci, stăpîne,
Dacă aici, în fața ta, ea zice
Că nu-l vrea pe Demetrius, nu-mi rămîne
Decît să cer ca legea să se-aplice!
Că în Atena datina ne spune:
Copilu-i e părintelui dator,
Eu am făcut-o, eu pot s-o omor.
Ori cu Demetrius se lasă măritată,
Ori, după lege, va muri pe dată!

TEZEU
Ce zici de asta Hermia? Frumoaso,
Te sfătuiesc să-ți fie tatăl zeu
Iar soarta în a lui voință las-o.
Păpușă-i ești de ceară lui Egeu:
Porți chipul lui, dar voia părintească
Poate alege să te nimicească.
Demetrius e-un domn și-i cumsecade.

HERMIA
Lysander nu-i?

TEZEU
Ba e. Dar bine șade
Să-l iei pe cel ce tatăl l-a ales,
Chiar dacă nu ți-ar da inima ghes.

HERMIA
Aș vrea prin ochii mei să vadă tata.
TEZEU
Ai tăi să-i împrumute judecata!

Pantera sus, pe clavecin

E iminent și inevitabil!

În 2011, probabil în februarie, voi publica un nou volum de versuri:
„Pantera sus, pe clavecin”

Au trecut 8 ani de la precedentul: „Creșterea iguanelor de casă” (Ed. Vinea).
Din motive imposibil de elucidat am avut cîteva accese de inspirație care au umplut, în cîteva zile viitoarea carte. Cum ar fi spus Catrina Moromete: se vede că am intrat în anul morții.

Divorţ în direct (2005) - Fragment

Divorţ în direct

Scenariu teatral

Locuinţa modestă a unei familii
Terasa (curtea) unei case de cartier a fost amenajată ca studiou de televiziune. Mobilierul de bază e format din două scaune în spatele unui pupitru iar fundalul se schimbă ca panou rotativ sau prin tragerea unor cortine pe care sînt scrise numele emisiunilor: Ştirile Niţă, Taifasul de sîmbătă, Ora sănătăţii, Sportul Popular, În direct cu toţi ceilalţi etc. Reflectoarele sînt puse pe acest apartament banal, luminat banal. Un alt reflector luminează uşa de intrare, amenajată ca un portal cu neon prin care intră invitaţii speciali care apoi traversează casa. Sandu Niţă şi nevastă-sa, Mirabela Niţă sînt proprietari şi angajaţi unici ai postului.
(în imagine fotografie din spectacol la Club Spice în Festivalul Comediei Românești - FESTCO)
(...)
SANDU
(s-a repezit în studio) Încă puţină muzică pînă la…. Taifasul de sîmbătă seara. Prima ediţie din acest mileniu. Taifasul de sîmbătă seara cel mai tare talk show cu personaje vii în direct. Numai la TV Niţă. (muzica tare, peste muzică o sonerie)

Sandu deschide nervos, intră instalatorul, uşa funcţionează ca portal de platou, el e năucit o clipă apoi iese din cadru venind în casă

INSTALATORUL
(nici n-a sesizat că intrarea i-a fost filmată) Vă salut. Curge? Unde?
SANDU
Haideţi să începem.
INSTALATORUL
(scoţînd reflex o sculă din geantă) Ce începem?
SANDU
(îl instalează pe instalator în scaun, schimbă fundalul, Mirabela îl pudrează puţin)
Fii atent că intrăm în direct. (el dă să fugă) Stai, dom’le! Stai acolo, nu mişca.
INSTALATORUL
Dar…
SANDU
Stai jos că de aia te plătesc. (Mirabela a ieşit).
SANDU
Bună seara, bine aţi venit la Taifasul de sîmbătă seara. Prima ediţie din acest mileniu care de-abia a început. Deşi noi ştim că nu anul 2005 este cel dintîi al mileniului III, îl considerăm ca pe un prag al devenirii noastre şi putem spune că l-am trecut cu dreptul. Îl rugăm pe invitatul nostru să se prezinte…
INSTALATORUL
Păi eu…păi cum să…
SANDU
Prezentaţi-vă…Sigur, emoţii…
INSTALATORUL
Nu, dom’le, da’…
SANDU
Sînteţi pentru prima dată oaspete…
INSTALATORUL
Nu sînt oaspete. Eu sînt instalator…
SANDU
Instalator, o meserie utilă, o meserie nobilă! Fără de care apa, această resursă lichidă, ăăă…ar înceta să curgă…
INSTALATORUL
(începe să fie conştient de poziţia în care se află) Pentru reparaţie trebuie oprită.
SANDU
Da, este oprită. Dar apoi ţîşneşte cu putere. Nu v-aţi prezentat. Vă numiţi…
INSTALATORUL
Sarmizu Costel, 45 de ani. Căsătorit.
SANDU
Foarte bine. Invitatul nostru a depăşit tracul debutului. Domnu’ Sarmis, Ce credeţi că trebuie făcut, în ghilimele nu-i aşa, pentru ca totul să nu curgă. Noi ştim de la greci că totul curge, dar situaţia noastră economică n-ar trebui…
INSTALATORUL
(încurajat) Păi n-ar trebui. Dar nu vine de la greci, că grecii e puţini dom’le. Da’ arabii? Da’ chinezii?! Că ăştia să taie între ei s-aruncă la chiuvetă dom’le. Nu mai poţi să desfunzi… Chiuveta dacă o înfunzi cu resturi înţelegi… Nu se poate să mai…Şi te costă.
SANDU
Deci ce părere aveţi despre situaţia economică?
INSTALATORUL
Deci…eu nu mă pricep…
SANDU
O simplă părere.
INSTALATORUL
Deci eu nu mă pricep. Dar văd şi eu că nu mai merge. Unde te duci n-are lumea bani să te plătească, faci un veceu, ceva nu te plăteşte, toţi umblă cu ţepe, cu probleme. Adică lumea nu e cinstită pentru că statul.
SANDU
Statul?
INSTALATORUL
Deci, da.
SANDU
Exact. Iată miezul chestiunii. Ce trebuie să facă statul? Să intervină în viaţa cetăţenilor?
INSTALATORUL
Statul să-şi facă datoria dom’le. Adică nu pentru că…Adică nu, dacă eu am probleme cu nevasta sau ceva, să se bage statul. Nu să să bage unde nu îl priveşte pe el ca stat. Nu, dar în chestiuni care îl priveşte. (gesticulează) E? Că e şi chestiuni care priveşte statul. Îmi pare rău. Da’ asta e!
SANDU
E un punct de vedere interesant.
INSTALATORUL
(ambalat) Păi e interesant. Deci nu. Că dacă eu muncesc o lună…Nu să vină altu’…
SANDU
Un moment avem un telefon (scoate de sub masă un telefon). Alo! Bună seara.
INSTALATORUL
Deci… Da. Că şi telefonul s-a scumpit…
SANDU
(îl calmează) Un moment. (în telefon) Alo! Sînteţi în direct.
VOCE DIN OFF:
Mă numesc Culbuc Marin sînt din Bucureşti şi aş vrea să-l întreb şi eu pe domnul invitat dacă dînsu’ plăteşte impozit. Viu şi eu şi pui şi eu această întrebare deoarece dînşii vin, repară, nu taie chitanţă şi statul, de care vorbeşte, nu încasează nici un venit. E just?
INSTALATORUL
Eu ştiu ce vrei dumneata să zici.
VOCE DIN OFF:
Eu viu ca pensionar şi spui: eu depind de buget şi dacă dumnealui…(vocea scade, se pierde)
SANDU
(în receptor) Alo! Alo! Da, eu vă aud, dar nu se aude în platou. Da, îl întreb. Puteţi răspunde.
INSTALATORUL
Ce să răspund dom’le? Ce eu am firmă? Am eu sereleu să plătesc impozit? Dacă omu’ n-are bani şi-mi dă o ţuică să plătesc impozit?
SANDU
(îi explică ce aude la telefon) Zice că e vorba de veniturile băneşti.
INSTALATORUL
Deci pentru că mă luaţi la filosofie vă spun şi eu… Dar alocaţia?
SANDU
(prima dată perplex) Ce alocaţie?
INSTALATORUL
Alocaţia la copil. Că poate dînsu’ (arată telefonul) n-are copii. Ia daţi-l încoace!
SANDU
Nu încălcaţi regulile! Vă rog, regulile dialogului democratic.
INSTALATORUL
(ia receptorul) Dumneata ai copii? Am nevastă şomeră, domnule. Eu pe vremea odiosului…
SANDU
(intercalat de interjecţiile instalatorului, încercînd să-i ia receptorul) Vă rog! Să respectăm… Dialogul… În ţările europene…
INSTALATORUL
Aicea nu sîntem în ţările eropene. Şi dacă eu am o părere…O să ieşim în stradă.
SANDU
(în telefon) La revedere. (Instalatorului, revenind “moderator”) Aţi ridicat chestiunea spinoasă a protestului public, deci stradal dacă pot să mă exprim aşa.
INSTALATORUL
O ridic pentru că nu se mai poate. Vrea să pună impozit şi pe munca mea. Pe muncă vrei mata să pui impozit? Şi dacă plătesc, unde e banii. Că primăria nu pune becuri, eu care vin noaptea, mă iau cîinii de la capu’ străzii. (sună telefonul)
SANDU
(în telefon) Bună ziua! Bună seara! Da…Da, vă aud… Îl avem la telefon pe domnul viceprimar Bucilescu. Da. Nu. Nu se aude în platou, o mică defecţiune. Mulţumesc. La revedere. Iată, dezbaterea noastră incită la dialog. Domnul viceprimar îl întreabă pe invitat dacă nu i se pare că iluminatul nostru nu s-a îmbunătăţit în ultimele două luni şi dacă ştie ce buget are primăria.
INSTALATORUL
(tare şi aplecat în faţă, parcă primarul ar fi în faţa lui) Domnu’ primar! Domnu’ Bucilescu! Eu nu v-am votat dom’le. Nu mă interesează pe mine bugetul. O să mă intereseze cînd o să fiu în locul dumitale.
SANDU
Totuşi vă rog să vă temperaţi, întrucît dezbaterea democratică…
INSTALATORUL
(în picioare, gesticulează în faţa unui primar imaginar) Poate că eu cînd o să fiu în locul dumitale n-o să fac chefuri la Hanul Cucului cu anumite fete care ştiţi dumneavoastră de unde vin.
SANDU
Lucrul acesta este foarte grav. Dacă aveţi probe…
INSTALATORUL
Numai eu ştiu ce-am găsit cînd m-a chemat ăştia la han să repar unde a chefuit ei.
SANDU
Domnule Marin…
INSTALATORUL
Sarmizu Viorel mă numesc.
SANDU
Domnu’ Sarmizu…Parcă ziceai de Costel.
INSTALATORUL
Că mi-a fost şi scîrbă. Că vine din Turcia.
SANDU
Cine?
INSTALATORUL
Alocaţia la copil. Că poate dînsu’ (arată telefonul) n-are copii. Ia daţi-l încoace! Pe mine mă cheamă Viorel sau Costel, poate sînt chiar un anonim. Ia dă-l încoace.
SANDU
Vă rog, regulile dialogului democratic.
INSTALATORUL
(ia receptorul) Dumneata ai copii? Am nevastă şomeră, domnule. Eu pe vremea odiosului…
SANDU
(intercalat de interjecţiile instalatorului, încercînd să-i ia receptorul) Vă rog! Domnu’ Costel!
INSTALATORUL
Sarmizu Viorel mă cheamă. Domnu’ Buciloi! Să respectăm! Să respectăm dialogul… În ţările eropene…Dumneata ca primar ce faci ca să intrăm în Eropa? Vrei să zici că sîntem în Eropa şi…
SANDU
Aicea nu sîntem în ţările europene. Sîntem la televiziunea mea şi nu vă dau voie.